Fata de la cabana

Capitolul XXV

Seara se lasase repede peste padurea deasa iar aburul ce imi iesea din gura arata ca o ceata,atât de frig era.Zgribulita si blestemând ca nu m-a dus capul sa pun o haina mai groasa pe mine,ma îndrept grabita spre cabana mea.Ceasul indica deja ora 19:00 si aveam nevoie de un refresh.Aratam la fel ca Rudolf,îmi simteam nasul rosu si înghetat iar buzele nu le puteam opri din tremurat.Ma gandeam doar la baia fierbite pe care o voi face si la hainele comode si calduroase care ma vor astepta dupa.Stomacul meu incepe sa ma atentioneze ca este gol asa ca trebuie sa ma grabesc,am o cina festiva de înfulecat.
Condusesem toti oaspenii la cabanele lor,fusesem privita toata ziua de ochi doritori si de sageti cu venin din partea iubitelor sau nevestelor disperate si a trebuit sa zâmbesc continuu în ciuda gerului de afara.Acum puteam sa rasuflu usurata,eram în confortul caminului meu primitor si calduros.

Dupa baia fierbinte,imi trag repede pe mine salopeta de lâna,care era atât de confortabila si moale iar în zile ca acestea o adoram pur si simplu.Franta de oboseala ma întind pentru o clipa în pat dar nu apuc sa închid ochii ca telefonul suna imediat.

Îl ridic si privesc ceasul din perete.

-La dracu,când a trecut timpul asta...am întarziat...ma crispez eu înainte sa îi raspund lui Vlad...Acum vin...zic dupa ce îi aud vocea furioasa.

-Te asteptam de jumatate de ora Ana...se rasteste el.

-Cobor deja...nu te impacienta...încerc sa îl calmez în timp ce îmi trag bocancii în picioare.

-Ce crezi...nu te vad.

Șarlatanul probabil ca statea cu ochii atintiti pe fereastra,asa ca iau geaca din cuier si ies vartej pe usa.
Exact asa cum banuiam,era jumatate lipit de geamul înghetat si îmi facea mie zile fripte la telefon.Îi fac dragalas cu mâna în timp ce ma îndrept spre scarile ce duceau la cabana.
Închid telefonul sa nu îl mai aud cum rage ca prostu si înainte sa apuc sa îndes telefonul în buzunar simt cum îmi fuge pamântul de sub picioare si fac echilibristica fara sa vreau pe ultimele cinci trepte pe care le ratez bineînteles,stateam cam prost la patinaj artistic.
Contactul cu pamântul a fost dur iar lovitura de la cap m-a facut sa vad stele verzi.Auzeam înfundat strigatul lui Sebastian si râsul colorat a lui Vlad.
Reusesc sa ma ridic în capul oaselor ajutata de Seb si îi arat degetul mijlociu celui care nu se poate opri din râs.Întru în cabana tinându-l de brat,nu as fi vrut sa ma fac din nou de râs si vad cum Ela îi da un cot lui Vlad aducându-l la tacere.

Le zâmbesc frecându-mi noada care înca îmi zvâcneste.

-Te mariti anul care e pe cale sa soseasca....spune zâmbind Angelica.

-De unde ai mai scos-o si pe asta...ridic eu o sprânceana.

-Asa se zice când cazi în Ajunul Craciunului draga mea...adauga buna.

Izbucnesc într-un râs ironic si masor cu privirea toti ochii îndreptati spre mine.

-Ceee?!...ridic din umeri.

-Haide-ti sa ne asezam...îmi sare în aparare subtil Sebastian.

Abea acum vad masa frumos asezata si bunatatile de pe ea,stomacul meu reactioneaza la mirosul îmbietor din încapere.Ma grabesc sa îmi iau locul de lânga bunica si înainte ca toata lumea sa apuce sa se aseze imi îndes în gura o bucatica de cârnatul afumat.

-Hei...îmi da buna peste mâna cand o întind dupa painea din care iesea aburi,semn ca este încă calda...Nu am apucat sa spunem rugaciunea.

Ne ridicam pe rând,cu mâinile împreunate, bunica începe rugaciunea.

"Binecuvânteaza Doame aceasta masa si pe mesenii ei în ziua sfânta a Ajunului...'

Majoritatea stateau cu ochii închisi si capul plecat înafara de mine.Pentru un moment am deschis ochii sa îi privesc pe furisi pe fiecare iar chipurile lor senime îmi aducea în suflet un sentiment de bucurie.Prietenii mei erau aici alaturi de jumatatile lor,buna mea era aici iar ei cu totii au facut în asa fel încât sarbatorile mele sa fie magice.Simteam în sfârsit ca am o familie chiar daca singura ruda de sânge era batrânica cu par grizonat si voce de înger.În aceeasi masura si Vlad si Sebastian erau familia mea.

~~~

Se asternuse linistea dupa toata agitatia din timpul cinei unde povestisem vrute si nevrute,depanasem amintiri si râsesem cu asa mare pofta de parca nu o mai facusem niciodata.
Ela se retrasese ,pe seama obosli în camera ei,pe bunica o dusesem eu la culcare,batranetea nu îi mai permitea sa petreaca iar Sebastiam plecase de putin timp cu Angelica si baiatul lor spre casa.Ramasesem doar eu si Vlad si ma simteam ca pe vremuri.

Stateam pe terasa înghetata pufaind fiecare câte o tigara si tinând strâns în mana canile cu vin fiert.Aburul ce iesea din cana dansând îmi gâdila dar si încalzea în acelas timp narile.

-Cum îti este?!...rupe tacerea dintre noi Vlad.

-Sunt bine...mint eu repede iar el ma masoara cu privirea...Acum...continui eu stiind ca prietenul meu ma cunostea mult prea bine.

Ramasesem cu privirea pierduta spre cabana mea care se vedea frumos luminata sus pe colina si îmi imaginam cum ma vedea el astă vara de aici de jos.

-M-am întalnit cu Alex.

Doar la auzul numelui lui mai sa scap cana din mâna,simt cum mi se ridica un nod în gât si pentru un moment inima refuza sa mai bata.Ma întorc spre Vlad cu ochii mari.

-Era înca singur sa stii...

Deschid gura sa zic ceva dar nu reusesc,cuvintele refuzau sa iasa asa ca o închid la loc lasându-l sa continue.

-Stam în acelas cartier,iti vine sa crezi?!Si apropo a fost foarte mirat sa ma vada fara tine...ma atentioneaza cu un cot...Probabil se astepta sa fi si tu în acel supermarket,i-am vazut furia dar si usurarea pe chip cand si-a dat seama ca sunt cu altcineva.

Fara alte cuvinte arunc tigara stingând-o cu piciorul,îl bat pe Vlad prieteneste pe umar si îi pun cana goala în mâna.

-Trebuie sa plec...zic scurt iar el se uita nedumerit la mine...Intra înauntru,nu vreau sa te gasesc morman de zapada cu turturi la nas când ma întorc...îl avertizez în timp ce ma îndepartez.

-Esti nebuna...striga el.

-Ce credeai ca m-am vindecat?!

Imi zâmbeste în coltul gurii si intra în cabană urmarindu-ma înca din spatele geamului iar eu urc treptele cu pasi mari,bocancii mei facând sa scârtâie zapada.