Fata de la cabana

Capitolul XXI

Ana...

-Hai cu mine,ce îti poate oferi locul asta?A trecut vremea copilariei Ana...nu crezi ca e momentul sa îti faci un rost în viata,vrei sa îmbatranesti aici?!

Nu aveam un raspuns iar mintea îmi era la fel de împrastiata asa ca doar îl priveam fara sa zic nimic.

Îmi i-a mâinile între palme iar ochii lui caprui si blanzi insistau sa iau o hotarare.

-Stii ca mi-ai placut din totdeauna...continua el....Chiar daca stiam ca nu imi vei da niciodata atentie pentru ca mereu m-ai considerat ca pe un frate eu tot te-am iubit...si te iubesc Ana.

-Adrian...apuc sa zic cu voce ragusita însa el îsi pune degetul pe buzele mele oprindu-ma.

-Jur ca o sa astept pana si tu vei avea sentimente pentru mine,o sa am toata rabdarea din lume pentru tine doar sa vi cu mine in Londra.

Mi se rupea sufletul în bucati cu fiecare vorba.Regretam ca nu am putut niciodata sa îl vad ca pe un pretendent,Adrian ar fi meritat sa îl iubesc cu tot suflet.Era prea bun,prea cald si al naibi de frumusel...însa idioata de mine si inima mea încapatânata nu vroia sa înteleaga asta.

Imi desprind mâina din a lui si îl îmbratisez pentru un moment vrând sa am puterea sa îi spun DA si sa plec dar...nu aveam curajul,apoi îi sarut apasat obrazul.
Si-a dat seama ca nu voi putea niciodata sa îmi schimb sentimentele fata de el si nu a mai insistat.Mi-a dat o ultima îmbratisare si un sarut pe frunte,si-a ridicat geanta de jos si a iesit pe usa.
Asta a fost ultima imagine care ma bântuia alaturi de întrebarea 'Si daca?'.

Trecusera cateva luni de atunci...însa eu eram tot aici...pe aceeasi plaja cu nisip fin privind cum soarele mai bland stropit de toamna îsi revarsa focul în apa rece a lacului dându-mi o senzatie de pustiu.

Noiembrie aproape se sfârsise,înca o vara trecuse si o toamna era gata...nu îmi ramânea decât sa ma îngrop în munca si sa astept perioada sarbatorilor cand resortul se mai anima.Pana atunci o sa îmi omor timpul cu cititul cartilor pe care niciodata nu reusisem sa le termin si turele zilnice de întretinere ale cabanelor.Trebuiau sa le punem la punct pentru sezonul rece.

Dupa asfintit ma intorc catre frumoasa mea cabana cu tot cu gandurile mele.Un vânt aprig îmi da frisoane semn ca iarna e pe cale sa îsi intre în drepturi aici la poalele muntilor.
Simt mirosul de lemn ars înca de pe terasa si zâmbesc multumita ca am unde sa ma încalzesc.
Stiam ca Vlad va trece sa curete si sa încinga focul în micul semineul de piatra din cabana mea.Îl rugasem azi de dimineata cand l-am ajutat sa îsi faca bagajul pentru plecarea lui.Sezonul se terminase de mult însa a tot insistat sa mai stea,sa ma ajute la curatatul locurilor de cazare din josul padurii si echiparea lor cu tot ce trebuie.
Dar din pacate venise vremea sa plece,speram că la vara o sa se intoarca din nou...nu stiu ce m-as face fara prietenul meu bun si nebun.

-Te-ai intors?!

-Daaa...si e al naibi de frig afara...intru frecându-mi mâinile.

-Vin-o aici...
si imi face semn la blanita pufoasa de oaie din fata semineului.

Ma asez lânga el si imi culc capul pe unarul lui privind limbile de foc ce dansau lent.El imi intinde o cana de ciocolata calda cu bezea cum numai el stia sa o faca.

-Ana o sa fii bine?!

-Acum sunt...raspund dupa prima înghititura.