Un altfel de băiat rău

Capitolul 12

Media- Isiquel

Capitolul 12- Noua ta iubită, Drew?

E duminică și, deși ați crede că ne-am permite să dormim până ne cad ochii din cap de la atâta somn, realitatea nu este atât de fantastică precum aș vrea eu să cred. Tocmai din această cauză sr ma mult decât arsă atunci când soneriile de pe coridoare răsună în liniștea dimineții, trezind până și ciorile din copaci care trec în stoluri îngrozite pe lângă geamul dormitorului nostru. Blair înjură de niște sfinți de care n-am mai auzit până acum din patul său, punându-și perna peste cap într-o încercare disperată de a se întoarce la somn, însă zgomotele nu par să înceteze prea curând, astfel că peste câteva clipe ne ridicăm amândouă în șezut, privindu-ne cu ochi încercănați și obosiți. Dacă n-aș fi așa adormită poate că aș și râde la vederea părului ciufulit al lui Blair; arată teribil de amuzant.

— Jur, o să dau foc la clădirea asta într-o bună zi! zbiară cu privirea spre ușa de la intrare, prăbușindu-se mai apoi peste pernele de la capul său.

Casc, ștergându-mi ochii cu podul palmelor, și arunc o privire spre ceasul de la telefon. Îmi mușc buza plină de frustrare atunci când văd ca prin ceață că abia e trecut de ora șase dimineața. Oamenii ăștia sunt nebuni de legat. Și ai naibii de sadici!

Peste câteva minute, după ce ne schimbăm și mergem cu rândul la baie pentru a ne aranja fețele și, în cazul lui Blair, machiajul, suntem instruiți de unul dintre profesorii supraveghetori de pe hol să mergem în sale cea mare, acolo unde se țin ceremoniile sau discursurile, și să așteptăm acolo pentru cine știe ce anunț special. O aud pe Blair cum bombăne ceva printre buzele lipite într-o linie dreaptă, dar nu apuc să întreb ce are căci din fața noastră apare Aylin, care iese din camera împreună cu colega sa de dormitor, o fată mică de înălțime, cu părul lung și negru.

Asiatica îi face semn să o ia în față, și se apropie de noi cu pași abia târâți, chinuidu-se să nu caște din secundă în secundă.

— Credeam că suntem liberi în weekend, suspină lung, strângându-și mai bine părul cu un elastic.

— Mda... Cred că am uitat să vă zis de asta, ridică Blair din umeri.

— Asta fiind? îmi arcuiesc o sprânceană spre ea, trecând pe lângă un grup gălăgios de fete. Cum pot fi atât de active la primele ore ale dimineții nu voi înțelege niciodată.

— În seara asta se ține Ceremonia Inițierii. Practic, un mare fiasco în care va trebui să face niște chestii, apoi va avea loc un fel de petrecere. Nu va ține mult totuși, până la miezul nopții. Profesorilor nu le place... dezmățul prea tare.

Eu și Aylin dăm în sincron din cap, neînțelegând prea bine despre ce este vorba mai exact, însă nici nu am dispoziția necesară pentru a afla mai multe, așa că-mi țin gura închisă și nu ne oprim decât atunci când ne trezim în sala uriașă, ce e deja plină de studenți care mai de care mai sonori, ca și cum ar fi niște mori hodorogite. Îmi duc mâinile la cap, încercând să le împiedic vocile să-mi mai țiuie în ureche, însă nu cred că funcționează prea bine, căci mai tare mă apucă migrena din toate părțile.

Blair ne face semn să o urmăm spre locul unde se află Sienna, ce pare că moțăie de zor în picioare fără nicio grijă în lume.

— Blairie, fii perna mea, te rog! se pisicește pe o voce răgușită, apucând-o pe blondină de după umeri, și lăsându-și capul în scobitura gâtului său, închizându-și ochii. Blair își dă ochii peste cap, lăsând-o însă să-și facă damblaua. O apucă ușor de cap, trecându-și degetele prin părul său scurt și arcuit la vârfuri, cel mai probabil din cauza somnului.