Locul 1 în cadrul concursului Penița de Aur, la categoria Dragoste.
Cea mai bună carte a anului 2019.
Locul 1 la categoria Dragoste în cadrul concursului Wattwriters Bookfestival.
Best Thriller Book 2020
Best Mistery Book 2020
Best Creative Autho...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Un altfel de băiat rău- Partea a doua
Capitolul 33- Părinții ar trebui să fie protectori
— Te rog, lasă-mă să plec! Te rog!
— Tacă-ți gura, javră mică! răcnește spre mine de pe scaunul din față al mașinii, smucind de volan atât de puternic și abrupt, încât corpul îmi fuge periculos în față, izbindu-mi nasul de salteaua tare și dureroasă a scaunului său.
Icnesc speriată, ducându-mi palmele micuțe și înghețate pentru a-mi acoperi vârful nasului și a-mi mângâia zona rănită. Îmi mușc cu putere buza de jos pentru a-mi înăbuși plânsul ce-mi umpluse ochii. Nu trebuie să plâng. Mami mereu zice că lacrimile nu sunt un semn de slăbiciune, ci de curaj eliberat, însă că nu trebuie să îi las pe alții să mă vadă în așa hal pentru a mă încuraja pe mine însămi că sunt în stare să depășesc orice obstacol. Aș vrea să cred în vorbele lui mami, însă nu sunt îndeauns de puternică pentru a face asta.
Tălpile și degetele de la mâini îmi sunt încremenite de frig, pielea mă doare în locurile în care domnul din fața mea mă lovise pentru a mă doborî la pământ, iar ochii mă ustură din cauza lacrimilor pe care încerc din răsputeri să le țin în frâu. Îmi strâng brațele în jurul corpului, încercând să-mi potolesc tremuratul ce-mi face dinții să clănțăne necontenit.
Îmi e frică, mami...
Unde ai dispărut, tati?
De ce nu sunteți aici, lângă mine?
Nu vreau să plâng, însă nu știu cum să fiu o fetiță cuminte pentru a nu mai fi lovită și trântită pe jos. Știu că ați vrea să fiu ascultătoare și să am grijă de mine, dar îmi este mult prea teamă pentru a mai putea gândi la un mod prin care să plec. Îmi e atât de frig... Mă puteți auzi? Vreau să țip pentru a mă putea găsi, însă știu că dacă îl voi enerva mai tare mă va plesni din nou peste obraz. Arată foarte înfricoșător când se întunecă la față; ca un monstru pe care îi mai vedeam în filmele la care te uitai tu și tati. E un om rău. Cred că-mi sângerează buza de jos, însă mi-e teamă să o ating ca nu cumva să se rupă cu totul. Nu-mi place gustul sângelui, bleah! E grețos îmi face face stomacul să se simtă ciudat de rău. Dacă aș putea, poate că aș voma pentru a mă simți mai bine, dar nu pot.
Îmi e frică, mami.
De ce nu vii să mă salvezi, tati?
Încerc să mă gândesc de ce mă luase cu forța de la carnavalul la care mă aduseseră ai mei, însă nu reușesc să găsesc vreun răspuns foarte clar. Se petrecuse totul atât de repede, de brutal, încât nu mai apucasem să o văd pe mama pentru a țipa după ajutor. Trupul mic și zgribulit mi se înspăimântă când îmi amintesc atingerea sa nervoasă prin care îmi acoperise gura cu o cârpă urât mirositoare. Mă luase în brațele sale zdrobitoare, oprindu-mi orice încercare de a mă zbate printr-o singură încleștare a palmelor în jurul meu, și închisesem ochii înainte să-mi mai pot da seama încotro mă îndreptam.
