Un altfel de băiat rău

Capitolul 25

Capitolul 25- Cred că Nikky are nevoie de o îmbrățișare

— Mârlanul de Drew nu-mi răspunde la mesaje! Să vezi ce palmă peste cap îi fut mâine pentru ceea ce ți-a făcut! bombăne încruntată Blair, butonându-și de zor telefonul marca Apple de un roz pal. Pufăie exasperată pe nări, proptindu-și ami bine capul de tăblia patului.

— E în regulă, ridic din umeri, continuând să-mi frec cu prosopul părul abia scos de sub duș. Camera miroase acum a șampon și gel de corp, umplând aerul cu o umiditate călduță. Cred că-i și vina mea, spun în timp ce mă las cu fundul pe marginea patului, zărind pe sub șuvițele ude arcuirea de sprânceană a blondinei.

— Ăă, ba nu! Nu trebuia să fie așa un nenoricit să te lase singură doar pentru că i-ai evitat buzele de lipitoare.

Surâd oarecum amuzată, lăsând prosopul plin de umezeală să-mi cadă în poală. Mintea îmi e brusc asaltată de un nou val de vinovăție ascunsă.

— I-am rănit orgoliul probabil. În plus, l-a trimis pe Nikolas după mine. Deci nu m-a lăsat... chiar singură.

Blair își dă teatral ochii peste cap.

— Mda, iar Nik sigur a fost super încântat să fie pus într-o așa situație. Dar în fine, Andrew merită un șut în boașe. Ne putem ocupa de asta mâine dimineață, la micul dejun. Ce spui?

— Prefer să vorbesc pașnic cu el, mersi oricum! râd slab, molfâindu-mi buza de jos între dinți. Privirea îmi cade undeva în podea, iar gândurile încep să-mi zburde aiurea la cele întâmplare în seara asta.

Nu am mai dat de Andrew în autobuzul cu care venisem, așa că pot presupune doar că a ales să se urce în altul pentru a-mi evita prezența. Mă bătuse gândul să merg să-l caut pentru a nu lăsa lucrurile în aer cu el și a face situația să pară și mai penibilă decât e de fapt, însă mi-am spus că e mai bine să-l las singur, pentru a nu-l enerva și mai tare. Nu greșisem într-atât de tare față de el încât să mă simt exagerat de prost, însă nu vreau ca atmosfera dintre noi să se transforme într-una sumbră și ciudată, ca între doi străini ce împart niște amintiri fugare. Așa că am de gând să vorbsc cu el când vom avea amânoi mintea mai limpede.

Andrew e un băiat bun, și un prieten de nădejde. Și nu vreau să-l pierd din cauza unor prostii insipide.

— Apropo, e totul în regulă cu tine și cu Nik? Parcă nu păreați în apele voastre când ați urcat în autobuz.

Întrebarea lui Blair îmi captează atenția, smulgându-mă brutal din șirul gândurilor despre relația dintre mine și Andrew. Clipesc des, ca și cum n-aș înțelege despre ce vorbește.

— Doar știi că nu ne înțelegem prea bine, dau din umeri, strângându-mi degetele în jurul prosopului. Ochii săi se îngutează milimetric spre mine, ca și cum ar încerca să-mi pătrundă prin gândurile secrete, ca mai apoi să plescăie evaziv din buze.