Locul 1 în cadrul concursului Penița de Aur, la categoria Dragoste.
Cea mai bună carte a anului 2019.
Locul 1 la categoria Dragoste în cadrul concursului Wattwriters Bookfestival.
Best Thriller Book 2020
Best Mistery Book 2020
Best Creative Autho...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Capitolul 51- Iar ai intrat în belele?
— Timpul a expirat! La vestiare toată lumea!
Sunetul de fluier al lui Kai pare o mană cerească, ce se ivește exact la timp înainte să mă fac una cu podeaua și să mă lichefiez de extenuare la picioarele tuturor. Gleznele îmi cedează însă înainte să reușesc să mă redresez, căzând în cele din urmă cu genunchii la baza platformei ce împrejmuiește sacul de box. Respir sacadat, simțind broboanele incomode de transpirație șiroindu-mi pe la baza gâtului, de-a lungul spatelui, și-mi lipesc palmele umede de-o parte și de alta a genunchilor, chinuindu-mă să trag aer în piept. Parcă mă înțeapă zeci de ace de albină, provocându-mi o durere surdă, ce nu poate fi descrisă în cuvinte. Un lucru e sigur însă, sportul... nu e de mine.
— Mai trăiești? chicotește cineva din stânga mea, și nu trebuie să mă strofoc măcar să-mi ridic privirea pentru a ști că este vorba de Andrew. Se lasă pe vine până la înălțimea mea, privindu-mă într-un mod jucăuș, ce-mi provoacă o tentație nebună de a-i da una peste nas.
— Mergi și enervează alte boboace.
Strâmbă din nas.
— Nah. Tot tu vei rămâne numărul unu pe lista mea.
— Pleacă de aici până nu-mi ridic genunchiul!
Râde, întinzându-mi o palmă pentru a mă convinge să mă las ajutată de el. Îmi dau ochii peste cap, ignorându-i dinadins rânjetul triumfător ce i se lungește pe buze, și mă ridic într-un final, suspinând a oboseală și a... oase ce, mai mult ca sigur, vor simți furia reumatismului peste câțiva ani.
Mă trezesc cu palma lui Andrew peste părul și așa vai de el.
— Mergi să te schimbi. Avem frigărui de pui la cină!
Nu îmi dă ocazia să-l muștruluiesc puțin, căci dispare de lângă mine înainte să apuc măcar să mă dezmeticesc cum trebuie. Se alătură unui grup de fete și băieți, din ani mai mari probabil, lăsându-mă să mă descurc cu încurcătura provocată în podoaba mea capilară. Mă strâmb urâcios înspre el, rugându-mă să-mi poată simți energia negativă prin aer.
— Iar te bate la cap netotul ăla? Vrei să mă ocup de el?
Îmi răsucesc capul spre Blair, zărind-o cum se apropie de mine, în compania Siennei. Se oprește în loc, la doart câțiva pași de mine, și-și pune ambele palme în șolduri.
— Nu, se prostește doar.
— Când a fost vreodată mai serios? ridică din sprânceană.
— Corect, zâmbesc cu subînțeles.
— Haide, să mergem până nu se ia din nou toată mâncarea bună! bate din palme Sienna. Aseară am ratat plăcinta cu dovleac!
— Doar ție poate să-ți placă abominația aia..., comentează Blair de lângă ea, și trebuie să-i dau oarecum dreptate. M-am avântat doar la miros în privința ei, iar dacă el nu m-a dat pe spate – nu într-un mod pozitiv, cel puțin –, atunci în niciun caz nu aș îndrăzni să bag așa ceva în gură.
