Coroana Monocroma

Capitolul I ~ Acul de păr de argint

Capitolul I ~ Acul de păr de argint

    În pădurea întunecată se vedea o singură trăsură acompaniată de călăreți ce mergea pe drumul negru. Roțile de lemn jucau în timpul mersului, perdelele de catifea acopereau ferestrele decupate într-o formă elegantă, regală, pe margini strălucind modele întortocheate și străine. 

     Prințesa Iris răsucea pe degete o bucată de ață colorată, o îndoi şi o transformă într-o fundă albastră pe care şi-o prinse în păr cu una dintre agrafele care îi căzuseră din împletitură în poală. Se privi în oglinda de buzunar pe care o avea lângă ea și îşi zâmbi la propriul chip de păpușă. Avea un ten frumos, măsliniu, ochii negri și mari, strălucitori, buze pline, rozalii. Părul castaniu îi era prins la spate într-un coc din care curgeau bucle lungi și perfect așezate. Oricine s-ar fi uitat la ea putea să creadă că este o zână, nu o prințesă.

     -Arăți perfect, Alteță, nu ar trebui să te mai agitați atât, spuse Vale, aşezându-şi în același timp corsetul rochiei pe talia ei plină, frumos conturată din cauza rochiei.

      -De câte ori ți-am spus să nu-mi mai vorbești ca și cum ai vorbi cu un străin? râse Iris, arătându-i lui Vale un zâmbet strălucitor. Ești una dintre cele mai bune prietene ale mele. Se întoarse catre Kira ce statea pe bancheta trăsurii din fața ei. Și tu la fel, așa că lăsați genul acesta de adresări. De câte ori să vă mai spun? 

Cele două fete își dădură ochii peste cap într-un fel jucăuș. 

     -Abia aștept să ajungem la castel, bătu Kira din palme, fericită. Nu îmi vine să cred că am ajuns tocmai aici și că în curând o să te măriți, îi spuse prințesei.

     -E doar o afacere de familie, dădu Iris din mână, aproape nepăsătoare, arătând cu adevarat că nu era interesată de subiect. Tata vrea o alianță cu Valeria și surorile mele cum sunt prea mici, trebuie să iau eu această povară asupra mea.

     -Nu aș spune tocmai povară, spuse Vale, gudurându-se pe lângă Iris. Se zvonește că prințul Calen e foarte frumos, carismatic, atent, visă ea, aruncându-şi părul creț și roşcat pe spate, încercând să nu îl desprindă din agrafele sale.

     -Știu, dădu Iris din umeri. Și mai știu că sunt logodită cu el de dinainte să pot merge, însă nu știu dacă să zic că mă încântă asta. În fine, alianța e alianță, responsabilitățile sunt responsabilități.

      Kira si Vale zâmbiră mulțumite una către alta, începând să bată din palme bucuroase și să cânte cântece de nuntă, deja făcând planuri: ce să poarte, cum să își aranjeze părul, ce jocuri să danseze și cum să își decoreze camerele de la castel imediat ce vor ajunge.

     Iris, în schimb, își aruncă privirile către fustele sale albastre, netezindu-le fără să conștientizeze. Încă îşi amintea momentul în care tatăl ei o invitase special la micul dejun alături de toată familia- cele două surori mai mici ale sale și fratele ei mai mic de doar zece ani - și mama lor, regina Oriante. Era ușor amețită după somn din cauza băuturii de la petrecerea cu o seară în urmă, petrecere de ziua ei când implinise douăzeci și doi de ani, așa că nu conștientiză din prima ce îi spusese tatăl sau: că peste o săptămână avea să plece în Valeria, la castelul viitorului ei soț.

      Însă nu a putut să se supere. Știa încă de mică de ziua aceasta, ziua în care se va duce în Valeria și își va părăsi familia ca să formeze o alianță puternică între cele două țări. Și îl cunoștea pe prințul Calen, într-un fel. Se jucau împreună când erau mici până Iris împlinise șase ani. De atunci nu s-au mai vazut.