Coroana Monocroma

Capitolul XIII ~ Alianțe neprevăzute

Capitolul XIII ~ Alianțe neprevăzute

       Lilian își trase pe el cămașa, însă simțea că îi este atât de cald că nu putea nici să respire. Stătuse toată dimineața în camera Fridei, ascultând-o continuu cum vorbește și părând să îi ofere explicații despre diferite subiecte care normal trebuiau să îl intereseze, însă nu putea. Ținea extrem de mult la regină, era adevărat. Era singura persoană care putea să îl înțeleagă cu adevărat, în afară de Calen, pentru că ea știa o parte a secretelor lui, iar Calen o știa pe cealaltă. Se regăsea în brațele amândurora și avea cu cine să vorbească atunci cand se simțea copleșit de cei din jurul lui și voia să găsească un pic de liniște.

       Și îi era recunoscător Fridei pentru tot ce făcea pentru el și o iubea ca pe o mama, la fel ca pe Elefteria. Se putea declara un fiu cu două mame și un tată și nu i-ar fi păsat cine ar fi râs de el.

       Dar concentrarea lui era cu totul și cu totul în altă parte, iar Frida încercă să îi facă lecțiile cât mai plăcute, ca să-l atragă, până renunță și îi spuse să plece în treaba lui, pentru că ea nu putea să îi facă nimic.

       Așa că venise în camera lui și puse o servitoare să îi pregătească o baie, iar după ce se spălă, se cuibări în așternuturile patului lui doar în pantaloni, cu pieptul gol și părul ud, și încercă să adoarmă. 

        Nu reuși.

       Se ridică din pat și se schimbă în haine regale, dar comode, și se gândi să se ducă în sala de antrenamente în cazul în care nu era nimeni sau într-un loc gol și ferit de privirea oamenilor, și să practice acolo continuu ceea ce Frida încerca să îl învețe de mulți ani încoace și care încă nu îi reușise la perfecție. Pentru că trebuia să fie perfect măcar în aspectul ăsta, dacă în rest era unul dintre fiii care era ignorat. Nu lăudat și nici vorbit de rău, doar ignorat. Era doar unul dintre prinții Valeriei care își va trăi viața în bogății în sălile castelului, în timp ce fratele lui mai mare avea să fie rege, și se va desfăta după cum poftește el.

       Pentru că niciodată nu își găsise un scop cu adevărat. Își analizase viața pe toate părțile și descoperi că trebuia să fie doar o umbră a unei umbre și că într-o zi va trebui să plece din Valeria din cauza pericolelor peste care ar putea să dea. Frida nu va fi mereu acolo să îl apere și să îl învețe, așa că într-o zi va trebui să se descurce singur și să plece de lângă oamenii cărora le-ar putea provoca rău. Și nu avea nicio idee când avea să vină ziua aceea, însă simțea că nici prea departe nu este.

       Îi veni să smulgă cămașa sufocantă de pe el și să umble gol pușcă prin castel, însă tot mai bună părea camera lui și dintr-o dată îl lovi o lene incredibilă de a ieși în văzul lumii.

       Se trânti pe canapea și își apăsă podul palmelor de ochi și se gândi la Lyn. Frida îi spusese că ea era o Binecuvântată, iar el nu fusese surprins. Multă lume știa că este anielină imediat ce aflaseră că era vorbitoare de anielină antică, însă nimeni până acum nu se gândise că poate să fie și o Binecuvântată, din moment ce încă este în viață și stă la curtea regelui Pritam. Faptul că trăiește era dovada pentru ceilalți că era o fată normală care doar se întâmpla să vorbească o limbă pe care nimeni nu o putea învăța.

        Lilian bănuise adevărata ei identitate și se gândi că poate acesta este și secretul ei și vrea să rămână așa.

       Tocmai de aceea se gândise la ea, pentru că avea nevoie de sprijinul ei în momentul ăla. Ar fi vrut să îi spună ce e pe sufletul lui, iar ea să facă o glumă de-a ei care să îl facă să zâmbească, cu toate că nu ar fi fost amuzantă. Dacă alerga în brațele ei, ar fi fost ca și cum nu ar mai fi avut nevoie de nimeni, pentru că ar fi putut să afle totul despre el.