Îndrăznește să mă iubești

Capitolul 3

Ingrid

Strâmb din nas și încerc să clipesc ușor, întredeschizând ochii. O voce care încearcă să fie discretă, alegând un ton mai jos, în zadar însă, în tonalitatea lui groasă și răgușită se disting clar vorbele, pe care aș vrea să le pot înțelege. Simt o înfierbânțeală în obraz și deschid ochii. Proastă alegere. Camera se învârte cu mine.

— Operațiunea de prindere a lui Bergan a eșuat. Echipele se retrag.

Mă ridic instantaneu și ignor amețeala, senzația de vomă.

— Fata lui se află cu mine. E în afara pericolului.

Mi se întoarce stomacul pe dos și singurul lucru la care mă gândesc e să îmi ofer șansa de a scăpa. Îl aud cu greu și privirea mi se pierde în livingul casei impunătoare, dar superbe, în care mă aflu.. Ia stai așa, unde mă aflam?

Picioarele mi-au paralizat și încerc să îmi mențin echilibrul și-așa șubred, pe când mă ridic în picioare. Un miros masculin îmi inundă simțurile și privesc derutată tricoul de pe mine. Mă schimbase, mă atinsese? Un gând prostesc, de altfel, având în vedere că mă aflasem doar în lenjerie intimă.

Nu, nu am timp să îmi fac procesul etapei cu intimitățile mele antice și aflate în repauz. Trebuie să ies de aici. Nu am idee câte ore au trecut de când am fost salvată din mâinile femeii, însă știu clar că nu pot avea încredere în bărbatul acesta necunoscut.

Dacă el uneltise toată această răpire? În fond, de unde știa unde mă aflam și cum aflase de răpire? Când mă ridic în picioare, drogul administrat își spune cuvântul, mă împiedic, dar reușesc să mă adun și să mă îndepărtez.

Deodată mă lovește, un perete se sticlă, imens al livingului său este complet decorat cu..operele mele!? Îmi înăbuș uimirea prin propria-mi mână țintuită pe buzele mele uscate. Doamne, bărbatul era un obsedat și eu mă aflu pe proprietatea lui?

Cumva mă orientez și găsesc ușa de la intrare prin toată această casă imensă. Când ies, aerul mă lovește în față și închid ochii și respir aerul curat, înainte de a mă familiariza cu întunericul nopții. Pășesc împletecindu-mă și bâjbâi ca un orb prin întuneric.

Nu știu când am ajuns în stradă și îmi rotesc capul în stânga și în dreapta mea, înainte de a mai arunca o ultimă privire casei ce găzduia acest bărbat misterios și aparent interesat de Ingrid Zardini. Dacă nu ar fi de plâns situația mea, chiar aș râde. Mi-am înghițit suspinul. Am clipit să-mi alung prosteasca și brusca năvală a lacrimilor.

Răcoarea nopții și adrenalina mă impulsionează, astfel că izbutesc să merg câteva străzi bune, până când mă rătăcesc și capul îmi zvâcnește groaznic. Slavă Domnului, pare că se face dimineață.
Cu acest lucru în minte înaintez  până când, la un colț de stradă, mă trezesc cu un bețiv postat în fața mea. Încerc să îl ocolesc, dar se poticnește din nou mai aproape.

— Nu te-am mai văzut pe-aici, frumușico, bolborosește el, măsurându-mă din cap în picioare.

Are mâna întinsă la câțiva centimetri de coapsa mea dezgolită. Totodată e momentul să iau la cunoștință despre dezgolirea mea trupească, un tricou negru până la jumătatea coapselor și lenjeria intimă de pe dedesubt. Minunat.

— Cum te cheamă, păpușico? gâfâie el, iar mie îmi vine să vomit.

Îmi întind mâna subțire pentru a-l îndepărta, iar el râde.

— Nu am de gând să-ți fac rău, doar să ne distrăm puțin, zice și își linge buzele.

Mi se întoarce stomacul pe dos și singurul lucru la care mă pot gândi e să-l lovesc tare cu genunchiul. Parcă citindu-mi gândurile, își acoperă partea din față a pantalonilor şi, în pană de idei, mă întorc și fug cât pot de tare. Îl simt la numai câțiva centimetri în spatele meu și, din păcate pentru mine, chiar dacă el e beat, şi eu resimțeam încă efectul drogului asupra mea. Un bețiv și o drogată. Combinația fatală.