Îndrăznește să mă iubești

Capitolul 27

Ingrid

Fiindcă nu voiam să amân ceea ce voiam să fac,            de îndată ce mi-am încheiat socotelile cu organizatorul expoziției, am pornit la drum. Expoziția fusese un succes răsunător, dar chiar nu mă simțeam în stare să sărbătoresc momentul. Am parcat mașina închiriată în mijlocul aleii circulare, lângă fântâna arteziană de marmură, în care bolborosea apă. Am tras aer adânc în piept crispată, dar hotărâtă.

— Pot să fac asta, mi-am spus.

Am deschis portiera și am coborât. Dacă mai întârziam un moment, m-aș fi răzgândit. Am pornit spre treptele largi ale casei lui Bergan. Aerul condiţionat vântura aerul fierbinte și-mi răvăși câteva șuvițe de păr. Am trecut pe sub candelabrul auriu și am intrat în fostul salon.

— Bergan?

Tăcere. Am aruncat o privire fulger în sufragerie.

— Felicitări pentru expoziție.

Am tresărit și m-am întors. El stătea în ușa de la intrare. M-am uitat lung la el și am simțit că mă înfurii, dar mi-am reprimat furia. Mânia nu te duce nicăieri cu Bergan. Trebuia să rămâi calm, să rămâi stăpânit.

— Am venit să îți vorbesc.

— Cum adică ai venit?Ai de gând să te muți?

Am inspirat îndelung, profund.

— Vreau să denunț moartea lui Mike.

El devine surprinzător de tăcut.

— Ingrid..

— Nu, am zis eu, tăindu-i vorba scurt, înainte de a mai încerca să mă intimideze. Mi-am ținut gura toți anii ăștia, am făcut exact ca tine și nu ar fi trebuit.

El trage adânc aer în piept.

— Toate astea pentru Drake London, spune apăsat.

— Nu doar pentru Drake, tată. Pentru mine. Pentru sufletul meu zbuciumat. Nu am avut viață, nu am o viață din cauza asta. Un om a murit, pentru numele lui Dumnezeu.

— Ingrid..

Nu l-am lăsat să continue:

— Motivul pentru care fac asta e nevoia să mă eliberez de ceea ce s-a întâmplat și singurul mod în care pot face asta este să spun ceea ce ar fi trebuit să zic atunci.

— Și cavalerul pe un cal alb te va salva din grearele balaurului? mârâie.

Am clătinat din cap, uitându-mă la el. Dar nu eram surprinsă, dar nu mă simțeam rănită de vorbele lui. El își lipește palma de gură, uitându-se în grădină. Impasibil.

— Nu te mai obosi, Ingrid. Drake a aflat deja secretul pe care i-l ascundeai.

Am ezitat să o fac, dar neliniștea s-a strâns ghem în stomacul meu. În picioare, în mijlocul livingului, am tras aer adânc în piept și mi-am strâns pumnii.
Eu voisem să îi pun capăt atunci, pur și simplu să închei, fiindcă la momentul acela, nimic nu putea fi mai rău decât ceeea ce mi se întâmplase. În numai câteva luni, viața mea se scindase ferm în două bucăți zdrențuite; înainte și după. Acum? După-ul pare fără sfârșit, iar vina arde ca un foc mocnit în pântecele meu, când mă uitam spre acea zi.
Trecuseră șase ani. Șase ani! Nu puteam merge mai departe, dacă nu mă desprindeam de trecut.

— M-minți, m-am cutremurat eu.

— Nu, nu mint. Drake London știe ce s-a întâmplat cu Michael Tores. Azi-dimineață a ridicat CD-ul cu înregistrarea apelului tău de la poliție.