Îndrăznește să mă iubești

Capitolul 11

Ingrid

Am oftat cu putere, alungând orice gând vechi și punându-mi ordine în gânduri. Venisem la petrecere pentru Natalia, nu pentru Drake și asta trebuia să fie gândul meu cel mai important; primul în mintea mea. Când am ajuns afară, am găsit în grădina din spate un cort mare, foarte elegant decorat. Deși se lăsase seara, era destul de plăcut afară și m-am așezat la o masă. Maria m-a bătut ușor pe umăr.

— Pari tensionată. Bea un cocktail cu mine.

— Nu cred că e o idee bună. Nu beau defel.

— E un început pentru toate, scumpo. Chelner?

Nu mă înșelasem, femeia nu putea fi combătută. Dar înainte de a-i mai atribui idei greșite, încep să mă simt și eu bine, după ce am băut un pahar de șampanie. Mă bucur că, în ciuda invitaților de renume, senatori, agenți FBI, cunoștințele familiei Iglesias, atmosfera generală este una informală și relaxată. Tocmai când să spun că niciodată nu m-am simțit mai bine, dinspre ușă văd o femeie, arătând fenomenal într-o rochie trandafirie și vaporoasă, până la genunchi.Am înălțat capul și am văzut-o zâmbindu-i fericită lui Drake și luându-i mâna într-a ei. Am dat pe gât restul de șampanie.

— Că bine faci, spune Maria, și spre surprinderea mea, face o grimasă la vederea tipei.

— Monica nu mi-a plăcut niciodată, nu știu de ce.                  E prea superficială, l-ar mânca pe Drake, deși el îi spune pas de prea mult timp.

Încerc să par indiferentă la vorbele ei, însă simt o mică victorie la găsirea defectelor de care Maria vorbește. Prea multă intervenție chirugicală, iar această aparentă perfecțiune trupească și facială pare de sticlă. Plastic. O transmitea destul de clar. Cu siguranță și Drake vede asta, nu-i așa? După câteva minute scurse, nu mai sunt deloc sigură de nimic, ei încă păreau că discută vrute și nevrute.

— Nu pot să cred, râde Maria, citind un mesaj de pe telefon și distrăgându-mi atenția de la Drake și numai Drake.

— Ce e?

— Au plecat în luna de miere. Cu toții.

Mă încrunt. Nu mai înțelegeam eu nimic, din cauza șampaniei delicioase?

— Uite ce-mi scrie Caitlin, zice ea, înaintându-mi telefonul.

Maria, jur că n-am știut nimic și că am fost luată cu forța..da, da, preț de câteva secunde, ai dreptate..în fine.. Suntem în avion și ne îndreptăm spre luna de miere. P.S.: CONTEZ ȘI PE TINE CU COPIII, PLEAAAASE!

Fac ochii mari și gura îmi e căscată:

— Au plecat și ei doi. Army și Caitlin...?

—Da, stai puțin, spune ea, tastând cu voce tare mesajul răspuns:

Nicio problemă, scumpo, tu asigură-te că-ţi regulezi soțul nesățios, fără opreliști. DAR, FĂRĂ COPII, DE DATA ASTA!

Izbucnesc în râs și chicotelile Mariei devin și mai pronunţate, pe măsură ce lumea află și ea, de escapada lui Army.

— Anna, știi ce înseamnă asta, nu? Ne trebuie un plan de bătaie cu cei cinci băieți, unul mai breaz ca altul.

— A, cred că știu, continuă Maria, facem program zilnic pe intervale orare și personalul de serviciu. O avem și pe Ingrid de acum.

Nu puteam să refuz: copiii îmi erau dragi.