nu e prima dată când scriu, e prima dată când împărtășesc aici unele dintre emoțiile mele cele mai mari..si spun unele pentru ca habar n am cum merge platforma asta sau încotro se îndreaptă dar ar vrea sa pot sa scriu mai mult.
eu sunt aur și nu vrei sa ma cunosti, nu vrei sa stii unde stau, nu vrei sa auzi nimic ce are legatura cu mine.
chiar dacă par sumbru si plin de amintiri, crede ma ca nu vrei sa aflii nimic despre mine.
de parca ceva din lumea asta a facut ca tot raul cuiva sa ajunga la mine.
de parca tot ce a fost pus intr o oala a vrăjitoarei dezamăgirii s-a vărsat brusc pentru o prăpastie din viata mea si ciorba sau mâncarea de acolo s-a facut praf.
de parca as putea sa raspund la întrebarea.. de ce nu am majuscule
nici eu nu stiu.
eu sunt aur..si am 18 ani. da. nici mie nu mi vine sa cred.
ăsta nu e un prim capitol.
ăsta e doar un moment de tăcere interioară ce mi s a format brusc.. si vreau să-l împărtășesc aici.
multumesc ca citesti si iti pasa.
YOU ARE READING
jurnalul unui bipolar
ספרות נוערuneori am vrut să zbor, sa nu fac parte din oamenii mici de jos, dar alteori am vrut să fiu cu picioarele pe pământ, dar cea mai mare dorință a mea..a fost sa raman.
