19:19 si e seara
ma gandesc la faptul că unele persoane chiar sunt facute pentru a fi in calea ta in lumea in care trăiești.
si unele lucruri ar impresiona mult mai multe decat altele, iar altele poate ar impresiona mai mult.
nici eu nu inteleg uneori ceea ce vreau sa exprim sau ceea ce vreau sa spun si chiar mi se pare o problemă.
am realizat ca eu chiar am o problema.
gandesc prea mult.
stiu ca pare o prostie si este o prostie totodată, dar voi nu faceti la fel? nu gânditi uneori prea mult si dupa va întrebați de ce nimeni nu va intelege si nu poate sa si exprime un punct de vedere asupra unei situații?
nu stiu cat de des se intampla la voi acest lucru, dar eu cred ca am fost format sa inteleg exact ce nu trebuie dintr o conversație
tu spui mere eu inteleg pere.
sa va traduc cum functioneaza creierul meu.
pasul 1.
in prima instanta aud cuvantul mere, inițial se formeaza un mini concept in cap de unde ai auzit cuvantul asta.
il caut in teancuri de amintiri din gânduri si îl găsesc.
pasul 2.
ce legătură au merele cu mine
unde le am mâncat
cu cine
de ce
si de ce lucru imi aduce aminte.
pasul 3.
merele sunt roșii, galbene, verzi.
cu fiecare dintre ele fix o altă amintire.
cu fiecare culoare o nouă amintire
si continua lista pana cand persoana din fata mea schimba subiectul
pasul 4.
mărul este un fruct.
ma gandesc la fructe.
ma gandesc de ce m as gândi la asa ceva..nu sunt chiar atat de nebun
si in final ajungi la o persoana.
pasul 5.
de ce o persoană? pentru ca sa fim seriosi..totul ne aduce aminte de cate o persoană.
pasul 6.
autocoservarea.
de la un mar..fiind un fruct..te gândesti la fructe in general si sigur iti aduci aminte de fructele din copilărie.. in toate ideile posibile si imposibile si asa te gândesti si la alte fructe.
apoi te gândesti la compot.
apoi te gândesti la celelalte fructe din care faci compot.
pasul 7.
ajungi la pere.
acum e decizia ta dacă te opresti aici.. sau îi povestești persoanei din fata ta despre ele.
aici urmează pasul cel mai important.
pasul 8. autodecizia
e alegerea ta daca vrei sa ti împărtășești gândurile.. ca mai apoi si celelalte actual formate si tot asa.
a fost o metaforă "mere" înțelegeți ce vreau sa zic.
șirul e foarte lung
am incercat sa va explic
nu e logic
dar asa mi functioneaza mie creierul.
si totul..in doar cateva secunde..
a da..
si scuze ca nu te am auzit...
.
.
ma gândeam la ceva.. :)
YOU ARE READING
jurnalul unui bipolar
Teen Fictionuneori am vrut să zbor, sa nu fac parte din oamenii mici de jos, dar alteori am vrut să fiu cu picioarele pe pământ, dar cea mai mare dorință a mea..a fost sa raman.
