jurnalul unui bipolar

jocuri

hai sa vorbim despre jocuri.
e 2:10 dimineata si clar n am altceva mai bun de facut
bine, as putea sa dorm, dar neh

mereu am considerat ca somnul ne mănâncă f mult timp,
chiar dacă recunosc ca ne ajută si ne reîmprospăteaza memoria, si primim un flux de energie constant prin asta..
bla bla, urăsc sa dorm.

nu e ca si cum as urî creația asta, dar pentru mine n-o vad atât de necesară, sunt eu mai ciudat.

ca tot veni vorba de ore târzii si de lucruri care vin odată cu oboseala, cu somnul, cu ora asta târzie.

cineva glumeț spunea odată ca doar oamenii ce nu cunosc somnul, stiu ce inseamna grija si gândurile.

si ..ce i drept..avea mare dreptate.

v'as plictisi sa incep sa mi dau duhul pe aici cu poveștile mele pentru copii, dar totusi un pic de adevăr ma simt si eu in ele.

ideea e ca tot timpul omul e invatat sa se joace.
ce face de cand se naște pana conștientizează niste lucruri?
se joacă.

stă
bea
mănâncă
si se joacă.

unii mai mult, altii mai putin.

consider că n-am făcut parte din categoria asta, ci doar am devenit pe parcurs.

nu stiu daca cineva dintre voi l-a cunoscut vreodata pe aur, sau ce-i in mintea lui, sau ce a fost odată.

pentru ca acum ceva timp chiar eram un om bun.
bine..nu bun in sensul ala.
ci ma gândeam si la mine, si la aproape, si la ce vreau pentru viitor.

acum?
acum nici nu stiu ce mănânc maine
sau cu cine ma cert azi
sau pe cine deranjez azi
sau dacă maine mai am pe cineva lângă mine.

totul e ca un joc, un joc cu pioni,
ghidat de niste reguli.

toate jocurile au niste reguli, iar ce i care nu le respecta, suportă consecințele.

nu stiu cu ce am gresit..
dar mereu am gresit la jocul asta.

poate ar trebui să încerc alta placa de șah
sau poate alt circuit auto
sau alta strada pentru viitorul meu
sau poate o altă scara in societate..
oare de ce as avea nevoie?

poate ca de liniște.. si aici voiam să ajung.

probabil o sa lipsesc cateva zile, săptămâni, luni, ani?
nu stiu cât.

dar aveti grija de voi, cum incerc sa am si eu de mine.
prea multi si-au batut joc.
si putini au rămas.

o ceașcă de cafea.
o ultima aruncătură de zar.
cateva mutări.
oare unde voi ajunge de data asta?

o s-o numesc..

oglinda?

da..sună bine.

pentru ca as vrea sa ma pot privi in ea.
sa pot sa vorbesc cu mine.

dar pana atunci..
tre sa adun piesele puzzle pierdute
tre sa înapoiez oamenilor ce i nu i al meu
tre sa le ofer libertate.

cum celebra regula..
cere si ti se va da.
sau dupa..ceea ce oferi..primesti.

poate ca de data asta..o să se gândească cineva si la mine.

prea multa bătaie de joc.

noapte bună.. 02:22