jurnalul unui bipolar

mereu

mereu mi a plăcut sa prefac
sa ma prefac in floare
sa ma prefac in oameni
sa fiu altceva de ce am visat ieri
si mult mai bun decat ieri
odată am fost la o festivitate de arte sau ceva de genul, si tot ce îmi doream, e ca si eu cândva sa pot sa crea artă
ceea ce fac eu, ceea ce scriu eu, nu e artă.
e pur si simplu..eu.

astăzi, o sa fie o lecție de lucrurile pe care le ador de la viata.
ar fi putine dar nu va dau totul pe față.
ar trebui să mă cunosti.
dar mi s a spus că fac o autobiografie aici.
NU.
nu fac asta.

ci doar ma descarc, prin voi.

eu sunt aur, si deja mă cunoașteți.
astăzi am primit un cadou.
atât de terifiat si îngrozit am fost incat chiar m-am speriat foarte tare in urma unui apel.

de ce frate lumea se bucură la minciuni? bleah.

oricum totul a fost foarte frumos.
si multumesc.

odată cu asta, am aflat o chestie.
eu chiar nu stiu sa spun multumesc.
sunt obisnuit sa ofer lucruri.
sa ofer incredere.
sa ofer orice.
sa dau parti din mine.

cand e vorba de a primi ceva, un cadou, o vorba, o ...orice..habar nu am cum să fac asta.

pur si simplu pățesc sa ma blochez si sa nu stiu deloc ceea ce sa spun, sau cum sa ma comport cu asta.

e o stare foarte ciudată.
dar dupa cum spuneam, face parte din mine.

mereu obișnuiesc să primesc cadouri.
odată am primit o hartie de la cineva pe care scria pur si simplu "astăzi este ziua ta, multumesc ca exiști"..

..da..exact liniștea asta s a adeverit si peste corpul meu.

nu sti cum sa răspunzi la lucrurile de genul pentru ca nu le faci des.

rar isi aduce aminte cineva de tine si cu greu reușești să exiști în lumea asta, ca un nume, sau ca cineva.

mereu mi-am dorit să fiu diferit.
mi se pare ca reprezinta unul dintre bucuriile mari ale vieții de a fi diferit.
de a nu te compara cu nimeni.
de a nu te cunoaste nimeni.
de a fi tu.
e mare lucru sa fii tu.

am o chestie pe care o tot rumeg de cateva saptamani, si dupa lecția de azi de la dirigenție chiar m-a pus pe gânduri.

te-ai intrebat vreodata dacă tu chiar ai nevoie de cineva sau de prieteni?
doamna ne-a dat un exemplu foarte concis si foarte bine punctat.
ar fi urat din partea mea sa nu va povestesc dar o sa va spun pe scurt.

se făcea că doamna avea un prieten facut din copilărie, in 2 ani de școala.
acesta a plecat la alta clasa, doamna fiind A iar el B, mai exact clasa a 11-a A si B.
cei doi doar se știau din vedere dupa acei 2 ani petrecuți împreună în aceeași clasa iar acum erau separați.

cei doi, fără să si vorbeasca, s au întâlnit la facultate, peste cativa ani.
si totul a fost frumos.
ghiciti nu?

persoana asta e chiar soțul ei actual.
luati-o..pe asta!
cat de uimitor este ca o persoana din copilărie pe care ai văzut o sau cu ai vorbi s ar putea sa fie fericirea vieții tale?

dacă ai știi că iubirea ta eterna ar trece pe lângă tine..te ai baga in seama cu ea sau ai lasă că timpul sa faca totul mai frumos?

nu ai de unde sa stii:))

si revenim la idee.
ma gândeam cum ar fi sa nu depinzi de prieteni.
sa stii ca tot ce faci nu va fi judecat, intrebat, regandit, si totusi ai duce o viață buna.

crezi ca ai putea trăi fără prieteni?
iti spun eu, ca nu.

si sa vorbim putin si pe tema asta.
fără prieteni, esti nimic.
n ai cui sa i spui prostiile tale.
n ai stres.
crede-mă stresul e bun.
te tine foarte bine conectat cu realitatea.
si asta e lucru f bun.

prietenul ala de beție
prietenul ala care te a mințit
pana si ala care te a înjurat sau te a barfit...

gândește te ca fara ei, nu ai fi fost persoana de azi, si crede ma..eu iubesc persoana ta de azi, pentru ca..cu siguranta, e si cea mai buna varianta.

mulțumește te ca ai prieteni.
nu buni
nu rai
toti.

si vezi ce soare e azi afara.
cheers.