jurnalul unui bipolar

incep sa cred

poate ca nu sunt cel mai bun om
si poate ca nici cel mai sincer
sau poate ca nici cel mai loial
sau poate ca nici cel mai ascultător

dar uneori e bine sa te schimbi, nu?
dar important e cum te schimbi..
si in ce circumstante

nu vreau sa vorbesc despre viata mea personala pentru ca nu-i cazul momentan..
dar as folosi o metaforă..

doamne ce mi plac metaforele

ideea e ca viata iti ofera mereu portița de ieșire asupra tuturor faptelor, lucrurilor, motivelor din lume
si poate ca deseori toate cheile iti sunt aruncate pe jos.

dar ce cheie alegi?

un studiu spunea ca daca îi oferi unui om 3 chei pentru 3 usi..niciodata n o sa fie împăcat cu el..

pentru ca toata viata o sa se gândească la ce se putea afla in spatele celorlalte 2

si tot asa ne tot învârtim in cerc si niciodată nu reușim să fim fericiți..

orice om poate sa fie fericit si sa si gaseasca pacea in ceva sau liniștea chiar în el.

gândește te ca realizezi depresii sau anxietati dupa varsta de 12 13 ani..

unde dispare depresia 12 ani?
probabil că n a fost niciodată..
sau probabil a fost mereu
dar noi eram atenti asupra altui lucru

de aceea e important..
sa renasti mereu
de parca ai fi mereu un copil dornic sa învețe..

si aici greșim..
de cele mai multe ori..cu toții

intr un moment foarte nașpa al vieții..
cand totul pare ca nu are cale de ieșire..
si doare pana la cel mai mic oscior din piept si din corp..

ar trebui să ne naștem din nou..
ca sa avem încă cei 12 ani de fericire si liniste..

e absurdă metaforă.. dar sper ca înțelegeți.

si cum spuneam..

cele 3 usi deseori duc in aceeasi directie..
dar uneori duc si catre alte lumi
alte povești
alte lucruri...
poate mai rele
poate mai bune

dar cum sa ti dai seama dacă tu te gândesti la usi
in loc sa vezi după ele.

eu sunt aur..
si nu s in cel mai bun moment din viata
si probabil o sa dureze ceva pana cand o sa mi revin..

dar personal..
nu aleg sa deschid nicio usa...
pana cand omul ce trece dupa ea..
nu va stii ce cauta.