sunt un bumerang..
dar oare cine m-a aruncat?
hah..m-am trezit putin lucid in dimineata asta, prea lucid pentru ultimele zile din viata mea.
nu spun ca au fost rele,
dar au fost sufocante.
e sufocant sa nu poti iesi din casa..
bine..nu chiar din casa..
gen sa iesi cu prietenii..
sa mai auzi ceva nou..
sa te mai plângi..
sa te mai plimbi..
eh...o sa mi fie dor sa inconjor planeta.
sunt un bumerang
de ce?
pentru ca mereu m-am intors.
noi oamenii suntem un bumerang dacă reușim să privim totul în ansamblu..
depinde de cine ne legăm sa ne arunce.
mereu ne întoarcem la familie..
mereu ne întoarcem unde ne e bine..
mereu ne întoarcem dupa oameni
mereu ne întoarcem în locurile unde ne-am simtit cel mai bine..
mereu folosim aceleasi cuvinte care stim ca aduc stare de bine..
suntem niste bumeranguri.
dar oare pentru cat timp?
cat timp o sa mai fim asa?
pana alegem sa ne desprindem..
si oare cand alegem sa ne desprindem?
nu stiu..
uneori in viata vine o vârstă..
sau un scop..
sau un motiv pentru care se intampla toate.
nu cred in destin..cred in alegeri.
de parca viata ar fi joc de puzzle nesfârșit..iar fiecare piesă pe care o pui duce intr o continuitate..
de parca e un puzzle imens..întins pe 4 puncte..nord sud est vest..dar depinde in ce directie pui piesele..fiecare cu alt sfarsit.
dar noi suntem tot un bumerang..
si in esenta..
ne legăm tot de mijloc.
pentru ca undeva in noi.
ceva ne unește..
pe
toti.
cafea plăcută.
ESTÁS LEYENDO
jurnalul unui bipolar
Novela Juveniluneori am vrut să zbor, sa nu fac parte din oamenii mici de jos, dar alteori am vrut să fiu cu picioarele pe pământ, dar cea mai mare dorință a mea..a fost sa raman.
