din ochii mei,
au plâns oceane de dor,
au fost mutați munti,
si au fost secate oceane.
au colindat prin viețile oamenilor,
si au rămas rame de flori
pentru ei.
am fost departe de a înțelege ce e mai presus de tot,
dar nici căutând, nu am inteles.
nu am inteles ca cel mai de pret lucru din lumea asta.
sunt eu.
fără narcisism..dar tu esti tot ce ai.
povestea un fost deținut,
cum ca singurele averi pe care le ai.
esti tu.
pentru ca nimeni nu ti poate lua persoana care esti.
actele, valorile, bunurile
nu dovedesc nimic,
oricand, oricine, chiar si statul
ti le poate lua.
dar pe tine?
nu te pierde.
pentru ca tot tu rămâi.
singura persoana pentru tine.
pentru care te zbati
pentru care muncesti
si ar trebui să ti construiesti
palatul in minte
castelul in corp
si lumea într-o veșnicie.
pentru ca nu se stie niciodata,
cand tot ce mai ai
esti doar tu.
si ca trebuie sa crezi ca poti sa fii peste toti.
chiar si peste mine, chiar si peste el
cat de jos ai fi
esti mai câștigat dacă recunoști problema.
in loc sa o eviți.
tu oricum rămâi
mai bun
mai tare
si mai atent
demonstrează le ca se înșeală.
nu lor, tie
lucrează la tine.
si ti vor fi adepți.
zi frumoasa de vineri.
YOU ARE READING
jurnalul unui bipolar
Teen Fictionuneori am vrut să zbor, sa nu fac parte din oamenii mici de jos, dar alteori am vrut să fiu cu picioarele pe pământ, dar cea mai mare dorință a mea..a fost sa raman.
