jurnalul unui bipolar

intr o zi

intr o bună zi, o sa pierzi tot.

oameni..
bani..
masini...
speranta..
fete..
loc de munca..
încrederea..

lucrurile s făcute ca sa le pierzi.
ca sa ti dai seama de ce ai nevoie.

dar oare tot de ce ai tu nevoie..
chiar e nevoie sa l pierzi?

mereu m-am întrebat ce o sa se întâmple cu mine..
ce o sa fac? ce o sa simt?
ba chiar dacă am ce mânca maine..

sunt un întreg univers de gânduri care nu se mai termina, practic mintea mea nu sta deloc degeaba, ci cauta mereu întrebări.. si cauta mereu răspunsuri.

nu stiu ce o sa fie in viitor..
cum nu pot nici sa mi explic lucrurile din prezent..
dar stiu ca trecutul va rămâne.
va rămâne pana cand toti din jur își vor aduce aminte de mine..

eu sunt aur, si de obicei obișnuiesc să pierd.

am un f mare noroc..si sa pierd.
urăsc sa pierd..

bani
încrederi..
oameni..

dar tot se intampla..
nu mi explic dar parca asa e cursul vieții..

parca unele persoane vin fix ca sa plece cândva sa ti ia din tine tot, si dupa sa l ascundă bine..

de parca toate sentimentele, gândurile.. ar fi niste bunuri materiale cu care poti plati spre rai..
..si cineva le ia..pleaca cu ele..
si nu se vor mai întoarce..
si fac să rămână un gol.

un gol care uneori doare.

nu vreau sa par anxios,
sau depresiv..
sau poate ceva mai rau de atat..

dar ar trebui să încercăm să fim mai buni, zi de zi, cu noi..pentru ca maine nu stim daca o sa mai fim acolo..
lângă aceleasi persoane..
lângă aceleasi gânduri..
in aceleasi locuri.

eu sunt aur..
si nu pot sa te opresc din a face ceva.
dar dacă ai de ales din a pleca sau a rămâne undeva..

...intr o viata..
intr o lume..
intr un gând...

gândește te bine dacă vrei sa faci pasul asta.

pentru ca dupa ce ai deschis o usa..
s a inchis alta in urma ta.

si cu ea..si tot ce a fost dupa ea.

seara frumoasa..