nu stiu cum sunteti voi
dar eu incerc sa mi revin
poate singura chestia care m a mâncat ani de zile a fost acest egoism.
cândva.. pentru ca acum incerc sa nu mai fac asta..credeam ca totul imi apartine.
ca totul trebuie sa fie cum vreau eu
ca totul e cum vreau eu
si totul iese cum vreau eu
putina lauda aici..dar chiar imi ieșeau cam toate lucrurile ce mi le propunem
dar in ciuda tuturor lucrurilor..
ma uitam pe mine
uitam oamenii din jurul meu
uitam ce e cu adevarat important..
sa ai pe cineva alături.
egoismul.. era la mine ca iubirea
adică il aveam dar nu l recunoșteam absolut deloc
nu spun ca nu m a ajutat..
dar a făcut si rau..
pentru ca impreuna cu pesimismul
credeti ma ca erau cu totul opuse.
cum ar putea sa stea un egoist si un pesimist in aceeasi persoana?
bingo.. aur.
credeti ma ca n a fost usor
sa pot totodată sa cred ca totul imi apartine
si pe cealaltă parte ca nu merit nimic
practic meritam totul..dar nu meritam nimic.
acum..mi am mai revenit
s au dus perioadele de anxietate
pentru ca "depresia" mea cred ca era de fapt anxietate
si de scurtă durată..
ca si vremea..
cu cat eram mai ocupat..
cu atât viata mea mergea mai bine
pentru ca nu mi dădeam seama de adevăratele priorități..
munceam pentru cariera..
pentru mine
sute de pregătiri
si lăsăm tot si pe oricine deoparte
mi-am dat seama de multe lucruri în această carantină...
cum ca nu totul mi se cuvine..
cum ca merita sa doară ca sa renasti mai bun
cum ca trebuie sa ma maturizez..
si..chiar mi e dor de scoala :))
zi frumoasa va doresc.
YOU ARE READING
jurnalul unui bipolar
Teen Fictionuneori am vrut să zbor, sa nu fac parte din oamenii mici de jos, dar alteori am vrut să fiu cu picioarele pe pământ, dar cea mai mare dorință a mea..a fost sa raman.
