jurnalul unui bipolar

viitor

salut, eu sunt aur și sunt atât de fascinat cum trăirile mele de zi cu zi duc a tinde spre o mare curiozitate din partea voastră, si ma înclin.

ma simt dator, ma simt dator pentru ca eu nu vorbesc niciodată f mult despre mine, ci doar despre unele trăiri, si despre fapte, despre unele idei posibile altei persoane.

eu, sunt aur.
si deja am făcut un tic cu această introducere.
va rog sa nu ma judecati niciodată.
nici eu n-o s-o fac.

ideea e ca despre viitorul meu nu pot sa spun multe, nu pot sa ma afirm clar si răspicat că eu as vrea sa fac aia.
am incercat sa fac multe lucruri, dar m-au plictisit.

inițial în clasa a 9 a am vrut să mă fac impresar, iubeam sa pot sa am grija de o persoană.
nu ma vedeam una celebră sau un mare artist, dar suprinzator imi plăcea să fiu mana dreapta a cuiva care chiar conta in lumea asta mica.
apoi, mi am cumparat acel aparat photo de care va vorbeam.
am vrut să mă fac fotograf, sa fac poze si clipuri si sa învăț f bine să editez.
cand eram mic am făcut youtube.

da, nu faceti mișto de mine.
am avut undeva la 1200 de abonați si chiar ma mandresc cu acest fapt.
am vrut să fiu vlogger, influencer.
dar m-am lăsat.

am făcut mult timp sala si am vrut să mă îndrept intr o carieră fitness si buna, într un stil de viață sănătos.. dar m-am plictisit si de asta.

am făcut înot, am invatat sa înot, munceam ziua iar noaptea înotam la bazin. ma vedeam mare săritor.
dar si de asta m-am lăsat.

am avut grija de o firmă de pariuri sportive, am făcut dosare, registre, inventare.

am administrat un club de noapte, care ulterior a dat faliment.

am făcut teatru unde am câștigat 2 premii, premiul intai si mențiune.

am incercat sa fac poezii
am făcut revista școlii
am incercat sa fac muzica
am incercat sa fac f mult sport

am incercat si altele dar nu mi le mai amintesc.

ideea e ca acesti 4 ani ai mei de liceu au contat foarte mult, iar acum se duc dracu.

în mai puțin de 4 luni, liceul meu se termina.

ce m-am gândit să fac?
sa dau la academia de aviație.
a fost o ideea pornită foarte de mic.
si care poate o sa se îndeplinească.

sunt foarte multe probe, de la sportive la psihologicuri si medicale.

miercuri..pe 19 feb am prima probă de admitere.
si credeti ma ca imi e tare frica de asta.
m-am antrenat 2 săptămâni din greu, foarte din greu, pentru ca..ca de obicei.. m-am trezit tarziu si am lasat iar totul pe ultima sută de metri.

varul meu e deja intrat acolo, în primul an de academie..
eu, sunt doar un pion.
dar imi doresc nespus ca pot sa ma afirm in acel loc, si sa pot..vis al meu, sa fiu deasupra tuturor.

4 luni mai am, si daca intru...o să fiu cel mai fericit.

si plec..si las in urma tot.
sunt de fel pesimist

nu cred ca o sa reusesc..
dar pana cand ultimul chip al meu, va atinge cu privirea podeaua de regret, pana in momentul ala..voi privi spre cer.
pentru ca acolo imi doresc sa fiu.
si nu mort.
viu.

am nevoie de susținere.