Nu....

480 38 0
                                    

Pov: Asta

Dimineața și-a fãcut prezența, doar când am fost treziți de fratele mai mare a lui Yuno, pentru a mânca micul dejun...Yuno, intrase în baie, pentru a se pregãti...mã uit la ceas vãzând cã este ora zece....Mã uit mai bine și vãd un mesaj de la o persoanã care era trecutã sensei...Aș vrea sã citesc dacã aș știi parola... Vãd cã îmi apare ceva, ca o notificare, un fel de parolã...o tastez, pentru cã eram curios, și vãd cã funcționeazã. Încep sã mã uit spre mesaje ca sã vãd ce mi s-a trimis, mai ales cã s-ar putea sã fie legat de amintirile mele...

Sensei: Sper cã ești bine, dragule!

04:56

Eu: Cine ești?

10:01

Sensei: Ce bine cã ești bine....eu sunt cineva care știe cine ești....ești în mare pericol, deci ai grijã. Și ascultã-ți instinctele, cã sunt foarte bune...Nu uita!!! Fi precaut, Asta!!! Vei afla mai multe mai târziu, doar ai grijã, și Lupi te va proteja!!!

10:05

Eu: Ok...Știi ce vârstã am?

10:06

Sensei: 17 ani....pa...

10:06

Eu: Hey...stai....

10:07

Și nu mi-a mai rãspuns...Of...mãcar știu numele și vârsta mea, și mai știu cã sunt în pericol...Va trebui sã fug...Nu vreau sã-l implic și pe Yuno...disearã, când va adormi.....

Yuno: Gata, poți intra! nici nu-l observ când a terminat...mã ridic repede și întru cu prosopul în baie...încep sã fac un duș....gândindu-mã cum se evadez...dupã ce termin și mã șterg, observ cã am uitat pantaloni, în graba de a intra mai repede. Deschid ușa, și-l vãd pe Yuno, pe telefon. Acesta se uitã la mine și zâmbește. Eu mã duc repede sã mã îmbrac, fiind roșu, dupã ce i-am întâlnit privirea.

Eu: Hai sã mergem....coborâm spre sala de mese....Îi salutãm și începem sã mâncãm. Am tãcut tot timpul, gândindu-mã cum aș putea sã evit sã nu mã întâlnesc cu nimeni când fug, nu vreau sã fie anunțat Yuno, cumva...

Fumio: Ești bine, Asta?....tresar când îmi aud numele strigat...

Eu: Cee??...AA....sunt bine....de ce?...spun eu, dându-mi în minte cu palma peste fațã. Ce actor bun mai pot fi și eu...

Hiro: Sigur?! Ești palid, Asta. spune acestea, bãieții analizându-mã atent. Yuno era cel care nu voiam sã-mi da atenție....Acesta îmi pune palma pe obraz, și se uitã în ochii mei...

Yuno: Sigur ești bine?!...ha....acei ochii mã omoarã, mie greu sã-i mint dar voi da tot ce pot....nu vreau sã fie rãnit.

Eu: D..da....Nu îți fã griji...stau puțin și mã gândesc la o minciunã credibilã....Poate nu am dormit destul de bine...nu știu....ce IDIOT...poate...poate.....POATE.....serios Asta....și ai și o voce de parcã ai ascunde ceva. Ești un mare idiot....Yuno se uita la mine, eu neînțelegând dacã a crezut....HAHAh...Totul este bine...îmi pun mâna peste a sa.

Yuno: Ok....nu avea o voce încrezãtoare, sau mi se pare mie...Ne ridicãm de la masã...i-am spus lui Yuno, cã mã voi duce la bibliotecã...Intru în încãperea uriașã cu mii de cãrții....Arãta superb. Încep sã caut, dacã existã, o ieșire secretã, sau poate este o carte, despre castel, despre ieșiri secrete. Deja m-am plictisit....mã mai uit sã vãd dacã mã atrage vreo carte, vãd cã încep sã mã doarã picioarele așa cã mã duc sã mã odihnesc la biroul ce se aflã în încãpere...mã pun pe scaun, fãcându-mã comod și observ o carte aurie ce era așezatã pe masã

Eu: Asta nu a fost aici acum câteva clipe....Hm...sunt sigur cã am mai fost pe lângã birou.....mã uit prin jur dar nu aud și nu vãd pe nimeni....Eh....nu conteazã....spun și deschid cartea. Paginile erau negre și scrisul era roșu. Din carte a cãzut o scrisoare, argintie...Am deschis-o pentru cã nu mai puteam de curiozitate....Dar când sã o citesc, o servitoare intrã speriindu-mã....eu bãgând repede scrisoarea în carte, și luând carte, o ascund ca sã nu o vadã...Da?!

Servitoarea: Yuno-sama vã cheamã în biroul dumnealui! spune o fatã destul de tânãrã, cred cã de 23 de ani...

Eu: Informeazã-l cã vin acum, doar sã-mi i-au telefonul de la încãrcat!

Servitoarea: Da, domnule!....spune și face o plecãciune, plecând din camerã...Fuf....m-am speriat îngrozitor...

Mã ridic, și mã îndrept spre camerã. Am așezat repede niște haine, într-un rucsac, și pun și cartea, pentru a putea pleca fãrã sã-i dau prea multe indicii lui Yuno, luând doar câteva, pentru a nu atrage intenția. Îmi iau telefonul, și mã grãbesc spre birou, care nu era departe de camerã. Bat la ușã, și aștept permisiunea, dupã ceva timp, îi aud vocea lui Yuno, care îmi spune sã intru...Deschid ușa, unde îl vãd pe Yuno, pe scaunul negru, de la biroul ce se afla în mijlocul camerei. Era o canapea și o masã micã, un fotoliu și era o micã bibliotecã, unde cred cã se pun documente și cãrții care îi trebuie sã le aibã la îndemânã. Acesta îmi face semn sã mã apropii de canapea. Eu mã apropii cu pași mãrunți, spre acesta care se așezã pe aceasta. Mã așez pe canapeaua gri, care era destul de comodã. Acesta mã ia de mâini, și se uitã cu ochii verzi ca smaraldul, de fapt mai frumoșii și mai strãlucitori.

Yuno: Asta...ești bine?!....din nou aceastã întrebare. Când mã uit în ochii lui îmi este aproape imposibil sã-l mint, dar trebuie sã fiu rece, dar nu prea, ca sã nu observe.

Eu: Da, Yuno! Sunt bine....știi, mã mai gândesc și eu....ca orice om...spun și îi întâlnesc privirea....Te rog nu te mai uita așa...

Yuno: Mã placi?!...spune acesta întrerupându-mã. Am rãmas cu gura deschisã. Nu știam ce sã spun...O parte din mine a vrut sã spunã da, dar....

Eu: Nu....o spun neprivindu-i ochii care începeau sã mã ardã...Nu am putut sã dorm din cauze prezenței tale, mã faci sã mã simt inconfortabil....m-am ridicat repede...Acum, scuze, dar aș vrea sã odihnesc. Dupã ce am spus asta, am plecând repede în camerã. Nu știu dar când am ajuns și am încuiat ușa, lacrimile au ieșit fãrã sã-mi dau seama de ce...de ce mã doare în piept, pentru prima datã. Mã sprijin de ușã, lacrimile curgându-mi din ce, în ce mai tare.

Mã trezește un sunet. Era alarma....Mã durea corpul și observ cã am adormit pe podea. Mã ridic cu greu și mã duc sã opresc la alarma. Era aproape ora cinei...îi trimit mesaj lui Hiroki cã nu pot veni la cinã, și am continuat pregãtirile, gândindu-mã și la un plan pentru a pleca...

Am reușit sã mã ies fãrã sã mã observe nimeni, în grãdinã. yuno nu a venit, dar i-am lãsat un bilet de mulțumire... M-am uitat înapoi....nu Asta!....Ajung la banca pe care am stat și ne-am sãrutat...Îmi pare rãu, Yuno!....poate nu o fac pentru binele tãu, dar dacã ai fi rãnit, nu aș suporta...Mã uit și observ fântâna din grãdinã. Când ajung la ea, vãd o siluetã...

???: Dacã vrei sã pleci, trebuie sã treci de mine...Mã dau repede în spate, observând cã era...

Eu: Nu se poate, tu ești....

My love alphaWhere stories live. Discover now