Mi-ai lipsit atât de mult!

402 32 1
                                    

Pov: Yuno

Este deja ora zece, și încã stau în pat, admirând trãsãturile superbe a celui pe care îl iubesc. Fața sa adormitã aratã ca unui înger. Era adorabil, frumos și sexy. Acesta stãtea cu capul pe pieptul meu, strângându-mã în brațele sale subțiri și delicate. Pãrul sãu era în toate pãrțile. Am dus o mânã pentru a-l mângâia pe cap....era așa de moale. Mirosul sãu era așa de dulce, încât mã fãcea sã-mi doresc sã-l devorez de tot. Îl ridic încet de pe mine, și-l așez lent pe pernã. Corpul sãu micuț, era așa de ușor, încât puteam sã-l țin în brațe foarte ușor.....Asearã...el este chiar Shiro, micuțul Shiro, care mereu venea cu mine, și eu mereu aveam grijã de el.....am crezut cã nu o sã-l mai revãd niciodatã. Am fost distrus atunci când am aflat vestea.

Flashback:

Eu: Da tatã?!....am fost chemat dintr-o datã, în biroul tatei. Am auzit cã este urgent, așa cã m-am grãbit sã vãd ce este atât de important, de sunt chemat aici. Fratele meu era și el aici, avea o fațã confuzã, deci și el a fost chemat, fãrã sã știe motivul.

Hiro: Ce este atât de important, tatã?.....întreabã acesta, observând cã tata, parcã voia sã evite aceastã conversație, dar nu putea, deci este ceva ce ne va afecta?

Eu: Tatã, s-a întâmplat ceva?....întreb deja îngrijorat de privirea care mi-o dãdea mai ales mie. Acesta ofteazã, și își deschide gura, dar o închide înapoi...Tatã?

Tata: Hiroki, Yuno....ieri a fost....acesta se oprește din nou, și vine lângã noi, punând mâinile pe umeri noștri....Ieri....a fost un accident....

Hiro: Mama a fost?....spune acesta îngrijorat.

Tata: Nu....

Hiro: A, ce bine.....

Tata: Da......

Eu: Atunci cine a avut?....acesta își puse ambele mâini, pe umeri mei, uitându-se trist la mine. Eu mã uitam confuz la acesta.

Tata: Shiro.....

Eu: Ce este cu Shiro? se lãsã o liniște mortalã pentru ceva timp.

Tata: Este mort....spune cesta dintr-o datã spãrgând liniștea.

Eu: Ce? încã eram confuz....simt ceva ud pe fața mea. Erau lacrimi, care îmi curgeau. Corpul meu a fost cel care a înțeles primul, de fapt inima, apoi creierul. Mã prãbușesc jos....Spune-mi cã glumești....țip eu la acesta.

Tata: Aș vrea eu asta, dar, uite....îmi dã o scrisoare....pe ea scria, cã Shiro este mort....

End flashback

De atunci am jurat sã nu mai las pe nimeni în viața mea, care sã mã distrugã așa. Cred cã o lunã mi-a luat sã-mi revin din șoc, apoi mi-am schimbat de tot, comportamentul. Am fost un tiran cu aproape orice, întâlneam, doar Fumio, și familia știau cum am fost, și doar cu ei mã purtam mai frumos, dar tot distant. Voiam sã stau departe de ce s-ar putea sã mã rãneascã. Aveam doar zece ani, când am pãrãsit Regatul Suprem, și când s-a întâmplat accidentul, aveam paisprezece ani. Nu ne-am vãzut timp de nouã ani, în acei patru ani, vorbind doar prin mesaje, telefon, sau scrisori. Dupã ce am aflat acest lucru îngrozitor, mi-am dat seama cã eu eram îndrãgostit de el, îmi plãcea de el, tot dacã era un puști cu doi ani mai mic decât mine, cât am fost mici, el m-a înțeles cel mai bine. Nu am mai crezut în iubire, care se spunea cã învinge totul, mi-am construit un zid, pe care nimeni nu-l putea escalada, inima devenind, încet, încet, de gheațã. Am crezut cã sunt un caz pierdut, și m-am dat bãtut, la fel ca lumea care încerca sã mã ajute. Dar, apoi, a apãrut în viața mea, un bãiat care nu știa cine este.... O persoanã normalã, care nu-și amintește nimic, nu ar trebui sã fie speriat, în aceastã situație?....m-am întrebat eu atunci, când am observat, cât de curajos era, și cât de repede s-a acomodat cu cineva ca mine. Am spus cã eram prea moale, și cã ar trebui sã scap cât mai repede de aceastã persoanã care îmi dãdea un sentiment ciudat. Dar cu cât încercam, cu atât mã apropiam mai tare. M-am gândit cã este o fazã, doar o perioadã din cauzã cã rutul mei se apropia, dar și acum, mai am o lunã, pânã atunci....Oare a escaladat zidul pe care l-am fãcut?....mã tot gândeam cum mi-a intrat așa de ușor în inimã... Dupã ceva timp, în care am stat împreunã mi-am dat seama cã el, nu a escaladat acel zid, ci l-a spart. L-a distrus, pentru a-și face loc, în inima mea, pentru a o topi, sau chiar poate eu am spart acest zid, pentru a ajunge la el. Mi-am dat seama, cã a fost dragoste la prima vedere, atunci. Eram fericit, dupã atât de mult timp, dar, de când am venit aici, Asta, s-a purtat, ciudat, și nu mi-am dat seama ce ar putea fi. Dupã seara aceea din grãdinã, am crezut cã totul va fi perfect, dar dupã, a doua zi, a devenit mai distant, mi-a frânt inima atunci, când mi-a spus cã nu mã place, apoi am aflat cã voia sã fugã, apoi, cã era sã fie violat, și cã este în mare pericol. Cea mai importantã veste înainte de a veni pãrinții sãi, a fost, faptul cã Shiro este în viațã, și cã lupul care era cu Asta, era, Lupi, lupul lui Shiro. Apoi, dupã noaptea aceia minunatã, am simțit ceva ce nu am mai simțit vreodatã. Dupã, pãrinți lui, erau Regele Suprem și Împãratul, și vestea cea mai mare, a fost, faptul cã el este Shiro, și cã mã iubește.....Încep sã-l sãrut pe frunte, apoi, pe nas, buze, obraji, apoi, cobor pe gât și încep sã-i fac semne.

Asta: Mn....acesta începe sã se miște, și sã scoatã mici gemete. Zâmbesc și continui sã-l scald în sãruturi pe corpul sãu fragil, dar de alpha. Cobor, la boxeri, sãi, și îi sãrut membrul prin material gri, și subțire.... Ngh....Îi dau jos, boxeri, și încep sã-i sãrut membrul care era deja erect, cred cã din cauzã cã m-am jucat cu mugurași sãi, drãguți și gustoși....Yu....no....C....e faci?....acesta se trezise cred cã dupã ce am început sã-l sug....O...pre...opre...ștete....Ah....Yu...no....n....nu...mn....Ha....acesta își dã drumul în gura mea.....Sc....scuip-o....mã ridic, la nivelul, sãu pentru ai arãta ceva ce sigur, l-ar face roșu. Am înghițit substanța dulce, fãcându-l, cum m-am așteptat, roșu ca o roșie.....Yuno! Ce faci?!.....strigã acesta roșu tot.....De ce ai fãcut asta?!.....mã ridic, și-l sãrut, mușcându-l de buzã, îmi fac drum deschis pentru a savura gustul sãu.

Eu: De ce nu?!.....îl întreb luându-l în brațe.

Asta: Cum de ce nu?!....Este murdarã.....

Eu: Dar îmi place gustul tãu.....acesta roșește și mai tare, rãmânând fãrã cuvinte.....Bine....hai sã luãm micul dejun, ok?

Asta: Ok....aprobã acesta încetul.....mã duc spre urechea sa.

Eu: Mi-ai lipsit atât de mult!....acesta se fãcu roșu, dar se ridicã brusc, și fãrã sã mai am timp sã fac vreo mișcare acesta mã sãrutã, apoi se ridicã și se duce la baie. Eu, rãmân un moment încã în transã, dar îmi revin și mã duc spre dulap, pentru a mã schimba.

.......................

Eu: Majestate Voastrã, bunã dimineața!.....spun, plecându-mi capul, când îi observ, în sufragerie.

Kazuki: Poți sã-mi spui Kazuki.....când erai mic așa îmi spuneai, Kurou-chan.....roșesc puțin.....Fratele meu se uitã confuz, și îi fac semn sã vinã spre noi.

Hiro: Ce se petrece, tu îi cunoști?!...întreabã acesta foarte confuz.....

Asta: Eu sunt Shiro, Hiro-senpai.....acesta rãmâne înghețat, când îl aude pe Asta. Dupã ce își revine, îl ia în brațe având lacrimi la ochi....Gata, gata, sunt bine acum.

Eu: Fumio, îți va spune mai multe.....am spus asta, doar pentru cã am observat cã acesta avea detalii, despre ce s-a întâmplat. Hiro, îi face semn, sã-i spunã, dar Fumio, face semn, cã mai târziu. Acesta ne face cu mâna și se duce spre el.

Kazuki: Cred cã știi și despre faptul cã tu ești viitorul Rege Suprem, nu?!.....rãmânem înghețați. Mã întorc robotic spre acesta, apoi, mã uit la Asta, care era extrem de roșu.

Asta: Mama!!

My love alphaWhere stories live. Discover now