My love alpha

Kurou?!...

Pov: Asta

Lupi??? Ce face acum, aici. La naiba, va afla....nu vreau. Asta o fac pentru mine, nu vreau sã creadã cã pentru el aș face așa ceva pentru cã nu este adevãrat...Nu este adevãrat!!..nu...a apãrut în cel mai prost moment posibil.

Eu: Nimic....mã grãbesc sã rãspund înaintea lui Lupi, pentru a nu-mi strica planul....Doar cred cã nu a dormit bine, nu-i așa?!!...spun uitându-mã la acesta sã nu mai scoatã vreun cuvânt pentru cã va fi mort dacã, va scoate ceva care nu ar trebui spus, mai ales de fațã cu acest, prinț încãpãțânat.

Yuno mã privește sceptic, analizându-ne pe amândoi. Acesta stã puțin pe gândire, analizându-l mai bine pe Lupi. Stau și eu puțin pânã îmi dau seama cã s-ar putea sã-l bãnuiascã pe Lupi cã este....O, nu!!...Mã pun repede în fața lui Yuno, nedându-i oportunitatea de al mai privi pe cel din spatele meu, nevrând sã-i descopere identitatea de lup. Nici eu nu știu sau nu-mi amintesc, încã, ce relație este între mine și acesta. Dar acesta m-a ajutat, și simt cã pot avea mare încredere în acesta, în plus eu mereu, aproape mereu, îmi ascult instinctul....Yuno, mai stã puțin, pânã sã deschidã gura, mirat de cine era în fața sa....E de rãu!...și-a dat seama...

Yuno: Tu ești lupul de atunci?...spune acesta, fãcându-ne ochii mari...care lup de atunci, aceștia s-au mai întâlnit, și eu care am crezut cã trebuie sã-l ascund doar ca sã nu-și de-a seama cã este un lup. Mã uit încruntat la Lupi, care acesta se scuza din priviri, cã nu mi spus ceva așa de important.

Hiro: El e!!!!.....aceștia aveau încã ochii mari, fețele fiind surprinse încã de cuvintele lui Yuno.

Mã duc spre Lupi pentru a mã pune lângã acesta, cerându-i o explicație mai târziu, pentru aceastã situație. Mã uit prin jur pentru a vedea dacã sunt gardieni prin apropiere.

Eu: Îmi vei explica mai târziu, trebuie sã plecãm....spun luându-l de mânã, pentru a sãri pe geam. Dar în loc sã meargã cu mine, acesta mã prinde mai strâns, cauzând oprirea mea din tentativa de a fugi....Ce faci? Trebuie sã plec!! Dacã nu vrei, sã vi, mãcar dã-mi drumul!....spun eu, încercând sã scap.

Lupi: Nu poți scãpa din strânsoarea mea în ce condiție ești acum....îl privesc uimit. Ce condiție....nu sunt rãnit....Nu, nu ești rãnit, dar asta nu înseamnã cã nu ai o condiție nașpa....mã uit la acesta cu ochii mari...îmi citește gândurile...Da!....acesta zâmbește și se uitã trist la mine.

Yuno: Acum....cum adicã sunt în pericol?!...spune acesta ducându-se sã închidã fereastra, și apoi sã se apropie de mine. Acesta vede cã eu nu vreau sã scot vreo vorbã așa cã se uitã la cel de lângã mine. Mã uit la Lupi, cu disperare, pentru a nu-i spune despre ce s-ar putea întâmpla, sau pentru cã mã tem cã se va rãni din cauza mea.

Lupi: Îmi pare rãu, dar nu-l pot lãsa sã nu știe ce simți-ți....acum se adreseazã politicos...acesta se uitã spre Yuno....Îi este fricã sã nu fiți rãniți din cauza sa, îi este fricã cã dacã își va aminti cine este, și veți afla, îl veți urî.....Yuno se uitã spre mine mirat, eu roșind atunci când ne întâlnim privirile.

Acesta vine și mã îmbrãțișeazã. Mã strânge tare în brațele sale puternice și cãlduroase. Încerc sã scap dar nu-mi iese, așa cã renunț și mã bucur de cãldura și protecția emanatã. Mirosul sãu îmi bucurã nasul, absorbind cât mai mult din acesta. Simt cum o mânã este pusã pe obrazul meu, ștergându-mi lacrimile ce cãdeau fãrã încetare. Nici nu-mi dau seama când au început sã-mi cadã lacrimile, doar când mi le-a șters le-am simțit.

Eu: N...nu este adevãrat...spun, încercând sã-mi ascund fața, care nu se oprea sã-mi arate sentimentele mele pe care le voiam închise. Îmi ascund fața, în hainele acestuia, pentru a nu mã putea privi în ochii, care îmi trãdau minciunile, pe care voiam sã le spun.

Yuno: Minții, așa de rãu!....acesta mã apucã de bãrbie blând, uitându-se la fața mea roșie....Dar asta te face drãguț....spune și mã sãrutã, de fațã cu toți. Fața mea era extra-roșie. Încerc sã mã ascund din nou, dar Yuno, îmi prinde obrajii, pentru a mã uita la acesta...în ochii acestuia, care mã vrãjeau....acea culoare verde, care mã fãcea sã mã supun, indiferent de ordin, mai ales când aveam garda jos. Greu îi puteai rezista, așa cã privirea lui mã fãcu sã tremur. Picioarele îmi cedeazã, fãcându-mã sã-mi pierd din echilibru, dar acesta mã prinde de talie, nelãsându-mã sã cad....Ești bine?...acesta se uitã îngrijorat.

Eu: Sunt bine....zâmbesc, și mã uit spre ceilalți....dar, îmi pare rãu tot trebuie sã plec.

Yuno: Nu...

Eu: Trebuie!....spun uitându-mã la acesta, trist...mã doare sufletul sã-l vãd așa, dar....altfel....

Lupi: Nu, nu trebuie....spune, fãcându-ne sã ne întoarcem privirea cãtre acesta....Dacã nu vrei sã înțelegi așa, îți voi pune o întrebare, atunci....mã întorc spre el, dând din cap în semn cã da, și acesta zâmbește....De ce ai fugit, spre acest regat, tot dacã existau mai multe cãi de evadare?....mã uit surprins de întrebare, care mã pune pe gânduri....Într-adevãr...de ce am fugit, spre un acest regat...

Eu: Într-adevãr. Hm....de ce voiam cu disperare sã ajung aici....spun eu fãrã sã-mi dau seama, cu voce tare.

Yuno: Cu disperare?!...mã întreabã, trezindu-mã din gânduri.

Eu: Aa....am spus-o cu voce tare....nu este nimic.

Yuno: Sã știi cã ai spus tot cu voce tare...spune acesta chicotind puțin. Mã încrunt spre acesta.

Hanako: Normal cã aici veneai dacã se întâmpla ceva....Oo...ups....am spus-o fãrã sã vreau....dacã se întâmpla ceva?.... Deci regele și regina știu ceva...

Eu: Deci chiar m-ați mințit....frumos!

Kioshi: Nu te-am mințit.....dar nu avem dreptul sã spunem mai multe, nu-i așa Anne!?...spune uitându-se la soția sa....Anne, de ce mi se pare cunoscut acest nume.

Lupi: Eu sunt singurul care poate sã-ți spunã mai mult! spune acesta.

Eu: Serios?! Atunci de ce nu-mi spui?...spun privindu-l sceptic....

Lupi: Îți pot spune, doar cã tu mi-ai interzis sã-ți reamintesc, pânã ce nu te vei întâlni cu Kurou-sama și nu-și va aminti de tine.

Yuno& Eu: Cee???...spunem în același timp....stai de ce Yuno este surprins. Îl cunoaște pe acel Kurou.

Lupi: Ups...nici asta nu trebuia sã spun, dar asta este rãzbunarea pentru cã mai lãsat singur, fãrã tine....acesta aratã limba.

Eu: Stai!...cine este acest Kurou_sama, despre cine vorbești?...mã întorc spre Yuno....Tu îl cunoști?...îl întreb pe cel care a rãmas statuie, de la rãspuns. Îl înghiontesc, pentru a-și reveni...Hey!!! Atunci mã voi duce sã-l caut!

Hiro: Asta, tu nu știi?....mã întreabã, Hiro....eu mã uit la acesta confuz, neînțelegând unde bate.

Eu: Ce sã știu?....întreb tot confuz.

Yuno: Numele meu...

Eu: Normal!....Este Yuno Masaru!...spun eu puțin enervat de întrebarea care mi se pãrea cã nu-și are rostul.

Hiro: Nu, numele întreg, Asta!...mai are un nume...

Eu: Serios? Nu mi-ai spus....

Yuno: Nu îmi place sã-l știe multã lume...spune trist...Numele meu este Masaru Yuno.....Kurou.....rãmân blocat....putând sã spun doar....

Eu: Kurou?!...