My love alpha

De ce mă faci să mă simt așa

Pov: Asta

Apa caldã ce curgea pe corpul meu rece, mã ajuta sã meditez asupra celor întâmplate astãzi. Încercam sã le pun cap la cap, pentru a gãsi mai multe indicii, poate pentru a mã regãsi din nou pe vechiul eu, sau pentru a afla mai multe despre acest Shiro. Numele ãsta a fost foarte interesant, mai ales dupã reacțiile celorlalți. Yuno, îl cunoștea.....în viațã....hã....deci credea cã este mort, iar ce mã intrigã cel mai tare este legãtura mea cu acesta. Lupi se ține dupã mine, și spune cã eu trebuie sã rãmân aici, și cã eu am vrut sã-l....stai....Lupi a spus, cã eu voiam sã-l gãsesc cumva pe Yuno, și sã-l fac sã-și aminteascã de mine....așa parcã a spus....Dar dacã se referea la Shiro?....Ahhhh.....Nu știu ce aș putea face. Poate chiar ar trebui sã mã întâlnesc cu ãia care încercau sã mã rãpeascã, parcã....poate sunt periculoși, dar.....dar asta nu înseamnã cã eu nu sunt.......Ies din duș, înfãșurându-mi prosopul în jurul taliei, și ies din baie. Ajung lângã pat, unde erau așezate hainele mele de dormit, adicã un tricou lung, și o pereche de boxeri. Îmi șterg corpul, pentru a mã îmbrãca, apoi iau hainele pe mine. Mã duc sã-mi iau un alt prosop, pentru a-mi șterge pãrul ud. Dupã ce îmi usuc pãrul, îmi amintesc despre cutiuța în care mi-am pus cercei. Erau unii dintre bijuteriile pe care le-am purtat atunci când am fost gãsit, dar când am stat la Yuno, i-am scos, nu știu de ce.....Mã duc în spre bagaj pentru a-mi scoate, deschid buzunarul, care era ascuns, pentru a nu-l gãsi, i-au cutiuța și mã așez pe scaunul din fața oglinzii, din dormitor. Deschid cutiuța, pentru a-i scoate, și mi pun.....Aratã destul de bine, și.....și atât de familiar.....simt ceva ud pe mâna care era așezatã pe mãsuța, pe care era oglinda, mã uit la reflecția mea și observ lacrimile care curgeau. Mã uit uimit, în continuare, la reflecția mea, mai ales la ochii mei care aveau o culoare în plus, ce se extindea, un auriu atât de frumos. Singurul cuvânt ce mi s-a desprins de pe buze, înainte sã mi se închidã ochii a fost.....mamã.

Razele soarelui, își fac simțitã prezența, fãcându-mã sã deschid ochii. Observ, cã stau pe ceva destul de confortabil, și când îmi ridic privirea, îl observ, pe Yuno care dormea. Eu stãteam pe pieptul sãu, ce se ridicã încet. Mã ridic repede, distanțându-mã repede de acesta. Mã uit la acesta ca sã vãd dacã mișcãrile mele bruște l-au trezit, dar vãd cã nu este cazul, așa cã mã îndrept spre baie. Nu-mi vine sã cred cã am adormit, atunci. Închid ușa și mã uit în oglindã, și rãsuflu ușurat, cã obișnuita mea culoare, a revenit. Mã spãl pe fața, pentru a mã trezi, apoi i-au periuța de dinții din suport, și mã spãl pe dinții. Ies din baie, și mã duc spre dulap, pentru a mã schimba. Îmi dau jos tricoul, și mã uit prin dulap pentru a vedea cu ce mã îmbrac. Iau un tricou albastru, mai închis, și niște colanți negrii, și un coatigan gri, de lânã subțire. Când mã întorc, îl vãd pe Yuno, treaz, și zâmbind, uitându-se spre mine. Eu roșesc, și mã întorc repede cu spatele, pentru a nu se observa roșeața din obraji.

Eu: De cât timp ești treaz?....spun, eu rãmânând cu spatele la acesta, dar îi simțeam privirea, ce mã analiza.

Yuno: Cine știe?!.....acesta se ridicã, cãscând....Unde te duci?....spune acesta apropiindu-se.

Eu: Doar la bucãtãrie.....spun eu, întorcându-mã, într-un final, dupã ce mi-am mai revenit....Nu voi fugi, dar dacã vrei...poți veni, dacã nu ai încredere în mine.....spun eu, uitându-mã în ochii sãi.

Yuno: Am încredere, dar nu vreau sã risc....zâmbește acesta.....Vin și eu, așteaptã-mã zece minute....dau din cap, și acesta se îndreaptã spre baie.....De ce nu este supãrat. De ce zâmbește, așa.... Sigur, vrea sã mã facã, sã rãmân...Mã uit pe telefon, la jocurile pe care le-am instalat, și care mai erau. Eram destul de bun, și acum sunt.

Acum așteptam, micul dejun, ce trebuia sã fie gata în câteva minute. Mã uitam la Yuno, care privea ecranul telefonului sãu, și care primea multe mesaje, eu aflând, din faptul, cã vibra într-una....Vorbea cu alte fete, sigur....De ce primea atâtea?....destul cã este Shiro, mai sunt și fetele, pe care le-am uitat, de la o vreme, deoarece știam cã Yuno, era destul de rece, cu aproape oricine. Dar acum, mi se pare cã a devenit mai calm și mai ușor de abordat. Dupã seara aia, din grãdinã, am crezut cã voi avea vreo șansã.....Hey.....revino-ți Asta!....Tu nu ești așa. Ție nu-ți place de nimeni....îmi dau o palma peste cap, și apoi dau cu capul de masã, fãcând-o sã tresare pe servitoarea ce aducea mâncarea. Îmi ridic privirea, și îmi înclin capul, în semn de scuze, apoi mã uit la Yuno, care și el era îngrijorat, cred. Zâmbesc....dacã ar afla la ce mã gândesc, cred cã ar râde. Oricum, dupã ce-l voi întâlni pe acest Shiro, tot voi pleca. Nu pot rãmâne aici, mai ales dacã el va fi aici, nu vreau sã le stau în cale. Hiro și Yuno, erau destul de fericiți, când, Lupi a spus, cã va apãrea Shiro aici....Începem sã mâncãm....În plus, de la început, nu era un viitor, pentru noi doi. S-ar putea sã-mi aducã memoria pierdutã, dar asta nu înseamnã cã voi rãmâne aici. Va trebui sã le explic cumva, sau ar fi mai bine sã fug, dupã ce-mi recapãt amintirile. Da este o idee genialã. Nu mai existã motive sã rãmân aici, nici dacã aș vrea.

Yuno: Ești bine?......mã trezește acesta din gândurile mele. Mã uit la acesta, și vãd cã el aproape terminã, iar eu de abia am început. Dau din cap cã, da, sunt bine, apoi încep din nou sã mãnânc. Acesta se uitã încã, neîncrezãtor în cuvintele mele. Nu-i dau prea multã importanțã, dar încerc sã nu-i mai atrag atât de mult atenția. Dacã, stau sã mã gândesc, eu am spus numele Lupi, dar nu au reacționat, dar când au auzit Lupi-sama, imediat, ce logicã, sau poate nu i-a dat atunci importanțã, îmi dau seama repede, cã iar m-am oprit, așa cã mã grãbesc sã termin, și mulțumesc pentru mâncare. Observ, cã Yuno, terminase mai repede, dar nu plecase. Mã ridic repede, pentru cã parcã mã așteptam la ceva, și ies repede, din sala de mese. Aud, pași, din spatele meu, dar nu mã întorc și mã îndrept spre bibliotecã, rapid. Mã duc sã iau o carte și mã așez, pe o canapea, pe burtã și încep, sã citesc. Titlul cãrții, era Legendele Regatelor....dacã stau sã mã gândesc, eu parcã am o carte cu o scrisoare ascunsã în.....aud cum ușa este deschisã, și mã întorc sã vãd cine este, dar când îl vãd, nu sunt surprins, așa cã mã întorc, la citit. Simt douã mâini pe talie, și apoi sunt întors pe spate.

Yuno: Hey! De ce ai fugit?....spune acesta, fiind peste mine.

Eu: Cine a fugit?!.....Doar am mers mai repede......spun și încerc sã mã întorc, pentru a citi, dar acesta îmi prinde mâinile, și mi le pune deasupra capului. Mã zbat, dar nu izbutesc sã ies din prinzãtoarea sa. Renunț, și mã uit în ochii acestuia. Acesta se apropie de mine, din ce ]n ce mai mult, pânã inițiazã un sãrut. Acesta își preseazã trupul sãu, de al meu, cerând permisiunea. Eu vrãjit de moment, dau sã deschid gura, dar dau drumul cãrții, din mânã, și impactul acesteia cu podeaua, face zgomot, care mã trezește, surprinzându-ne pe amândoi. Îl dau la o parte, luând cartea, și mã ridic. Mã duc pe altã canapea, fiind încã roșu. Parcã aș fi o fetișcanã ce i s-a aprins cãlcâiele dupã un bãiețaș. Mã uit cu coada ochiului la acesta, și-l vãd bosumflat. Chicotesc, atrãgându-i atenția. Mã opresc repede, și încep sã citesc. Acesta se ridicã, fãcându-mã sã mã uit la el pe ascunziș, și sã-i vãd zâmbetul sãu, care m-a fãcut sã mã îndrãgostesc. Îmi scutur capul, și continui sã citesc. Acesta se îndreaptã spre un raft, și ia și el o carte, și se așeazã înapoi pe canapea, începând sã citeascã, și sã mai mã priveascã câteva clipe, apoi începând iar sã citeascã, exact ce fãceam și eu. De ce mã faci sã mã simt așa....așa nesigur, de alegerile mele, de acțiunile mele, Yuno!?