My love alpha

Nu te voi lăsa să pleci!!!

Pov: Asta

???: Dacã vrei sã pleci, trebuie sã treci de mine...Mã dau repede în spate, observând cã era...

Eu: Nu se poate, tu ești....ce cauți aici....spun speriat când recunosc persoana din fața mea.

Fumio: Pãi vreau sã opresc un prostuț sã facã o greșealã ce va costa mult mai multe vieți decât una....spune acesta apropiindu-se de mine...Aveam cuțitele scoase pentru a mã ataca....Hm...vãd cã îți amintești cum sã le folosești....spune acesta fãcându-mã sã împietresc...stau puțin și mã gândesc...

Eu: Tu știi....cine sunt...spun eu neîncrezãtor.

Fumio: Ești mereu mai deștept decât arãți celor care nu te cunosc....Nu te voi lãsa sã pleci de aici.

Eu: Nimeni nu-mi spune ce sã fac!!!...spun și-l atac. Eram uimit cât de repede atacam, dar pe moment trebuia sã concentrez pe luptã. Încep sã rãsucesc cuțitele și sã atac fãrã milã. Acesta reușește sã mã loveascã, dar în același timp, îl rãnesc mai tare decât cum m-a rãnit el. Se abține cumva...Tch....Nu am timp de tine....spun, și s-ar pe statuia din vârful fântânii....Vãd cã nu ești cu aceia care m-au atacat, altfel mai fi rãnit mai tare.

Fumio: Ah.....îți amintești?....spune acesta uitându-se la mine....râd, fãcându-l confuz.

Eu: Nu....am câteva fragmente prin cap. Am crezut cã sunt doar vise urâte, dar datoritã ție știu cã sunt adevãrate.

Hiro: Yuno va fi distrus dacã pleci....apare din spatele unor tufe, fratele mai mare a prințului...Nu pleca, Asta!....mã încrunt, puțin...dar aș minții dacã nu aș spune cã și eu aș fi distrus de despãrțire. Dar dacã ar pãți ceva, din cauza mea, nu mi-aș iertau-o....îmi scutur capul și revin la zâmbetul ãla de psihopat.

Eu: Parcã mi-ar pãsa....Nu aveți cum sã mã opriți...

Yuno: Nu avem cum?....aud o voce ce mã face mereu sã tremur, pierindu-mi zâmbetul. Yuno apare pe balcon, împreunã cu regele....Serios!!!!....ce super merge furișatul, dacã și regele a aflat despre asta, și cum a aflat....AAaa biletul, dar l-am ascuns pentru a nu-l gãsi repede, l-am subestimat...

Kioshi: Nu trebuie sã pleci, Asta!...spune regele privindu-mã de parcã mã analiza.

Eu: Vã mulțumesc pentru ospitalitate, dar voi refuza!....Yuno, deja ai gãsit biletul, așa cã nu am de ce sã-ți mai sp....

Yuno: Ce bilet?!....stai....el nu a gãsit biletul.

Eu: Altfel de unde știa cã voi pleca....spun eu fãrã sã-mi dau seama, cu voce tare.

Yuno: Am simțit cã ești în pericol....și când am deschis camera nu mai erai....spune și mã privește în ochii, fãcându-mã sã mã dezechilibrez pentru câteva secunde, dar îmi revin repede, evitându-i privirea care mã copleșea....cum adicã a simțit....nu mã complic acum sã mã gândesc la asta.

Eu: Ți-am spus cã....te urãsc.....As....asta era în biletel...da....asta era.....spun eu, neconvingãtor....

Yuno: Nu cred cã asta scrie!...spune acesta sigur, cred cã observând minciuna din cuvinte.

Eu: Nu asta conteazã acum....Nimeni nu mã poate opri....trebuie sã plec....

Kioshi: Bãrbații ãia nu am cum sã intre pe teritoriul meu!!!....spune fãcându-mã sã casc ochii...

Eu: De unde știi!???...spun eu uitându-mã în continuare cu mirare și confuzie spre acesta....Și ceilalți erau la fel.

Kioshi: Intrã și vei afla, tot ce pot sã-ți spun acum, Asta!...mã uitam cu neîncredere....Acesta mai spune...Poți sã pleci dacã nu mã crezi, dar vei fi mai mult în pericol dacã pleci, decât dacã rãmâi....ceilalți se uitau surprinși, pe când eu aveam eram încã mirat de faptul cã îmi cunoștea situația...Acesta a intrat în castel, eu sãrind pe balcon, și sã-l urmez. bãieții, ne urmeazã, ajungând în bibliotecã. Nu înțelegem ce cãutãm aici...Aici nu ne va deranja nimeni....Așezați-vã pe canapele...acesta spune așezându-se la birou. Eu mã pun pe o canapea diferitã de aceștia.