My love alpha

EHHHH!!!!!

Pov: Asta

Dimineața a venit mai repede decât credeam. Acum eram pe una dintre terase, mâncând micul dejun, împreunã cu Yuno. Mã simțeam mai bine. El mã privea puțin îngrijorat, dar zâmbesc pentru ai arãta cã sunt bine, și nu mai are de ce sã-și facã griji. Este așa, din cauzã cã asearã m-am trezit și am vãrsat din nou. Bine, acum sigur, nu este ceva grav, sper....adicã, am auzit cã este normal la oameni, sã le fie rãu o perioadã. Dar ceva mã macinã. De ce, mie rãu, doar într-un moment, apoi, dupã ce îmi revin, am pofte multe. Aceastã situație parcã am auzit-o, pe undeva....Mâncãm în continuare, pânã aud, o ușã trântitã și apoi, în fața noastrã apare, un Hiro, obosit. A fugit pânã aici?...Vine și mã îmbrãțișeazã, și vreau sã-l îmbrãțișez înapoi, dar aud un mârâit. Ne despãrțim repede, și ne uitãm spre sursã. Yuno, era nervos, așa cã Hiro s-a îndepãrtat.

Yuno: Vino aici! îmi aratã spre poala sa. Ascult, din cauza voci sale, care, de mine, nu putea fi refuzatã, și mã ridic, îndreptându-mã spre acesta, și așezându-mã unde mi-a indicat....Nu te apropia atât de mult de alți bãrbați....spune, și îmi sãrutã gâtul.

Eu: B....bine....

Hiro: Scuze, Asta....cred cã te-am fãcut inconfortabil....își cere scuze, așezându-se pe fostul, meu loc, de la masã, iar Fumio se așeazã, lângã el....Li se aduce și lor micul dejun, și se lasã o liniște inconfortabilã.

Fumio: Ok....dacã apele s-au mai calmat....cum te mai simți, Asta? întreabã acesta, spãrgând liniștea care s-a lãsat.

Eu: Mai bine....

Yuno: În afarã cã a mai vomitat odatã, acum câteva ore....spune acesta strângându-mã blând în brațele sale.

Hiro: Sigur te simți mai bine? întreabã privindu-ne, îngrijorat.

Eu: Da....doar sunt puțin confuz, din cauzã, cã nu știu motivul. Este prima datã, în viața mea, când vomit, și așa, de mult....

Yuno: Parcã spuneai cã ți s-a mai întâmplat! spune acesta puțin supãrat.

Eu: Yuno....mã întorc și îi sãrut obrazul...dacã nu-ți spuneam asta, ți-aș fi fãcut mai rãu, decât ești acum, nu-i așa?....vreau sã rãspundã dar îl întrerup....Orice om mai are stãri de genul. Vreau doar sã aflu cauza, nu este nimic grav, dar nimeni nu suportã sã-i fie rãu, sau sã-l doarã ceva, dar poate rezista, în fața acelei perioade enervante. Ok? În plus a venit Fumio, nu mai ai de ce sã te îngrijorezi.

Yuno: Ok....spune acesta, lãsând baltã subiectul, pentru a mã face sã mã simt mai bine.

Fumio: Asta, poți sã-mi spui, dacã mai este ceva ciudat, în afarã cã ai vomitat, și starea de greațã?

Eu: Pãi....nu cred....hm....Oh, poftele care se întețesc.

Hiro: Pofte?....întreabã surprins.

Eu: Da. Am pofte, cam mai mereu, dupã ce-mi revin din starea de rãu.

Yuno: Într-adevãr! De ieri, dupã ce și-a revenit, a avut multe cerințe, de mâncare, și ești mai lipicios.... râde acesta.

Eu: Hey! mã ridic...Și tu ești mult mai protectiv decât, de obicei, da?!

Fumio: Hm....ȘTIU!....tresãrim, când auzim îl auzim brusc...Asta, mai târziu, vino la cabinetul meu....am o bãnuialã.

Hiro: Hm....O! Și eu!....spune și el dintr-o datã.

Yuno & Eu: Ce bãnuialã?!....întrebãm în același timp, find extrem de confuzi.