My love alpha

Mă simt ciudat...

Pov: Asta

Dupã câteva ore de odihnã, mã simțeam mult mai bine. Yuno avea de semnat și de verificat niște documente. Mã plictiseam sã stau singur, așa cã, cum era searã, m-am decis sã mã plimb prin grãdinã. Am primit un mesaj de la Fumio, care spunea cã vor veni, mâine spre searã, apoi când am vorbit la telefon cu Yuno, și au aflat situația, au spus cã mâine dis-de-dimineațã, vor fi la castel. Le-am spus sã nu se grãbeascã, fiindcã mã simt mult mai bine...Pãrinți, nu au dat nici un semn, dar nu mã îngrijorez, pentru cã-i cunosc....Cu cât trecea timpul, cu atât simțeam cã ceva nu este în regulã. De ceva timp mã simțeam urmãrit, iar instinctul îmi spunea cã este liniștea asta, este prea ciudatã. Cu cât mã plimbam, am ajuns la fântânã, cu fața spre aceasta, mã uitam spre apã. Vãd o siluetã, și aud o voce la urechea mea.

Intrusul1: Dacã țipi, mori!....aveam un cuțit la gât, iar intrusul m-a prins de talie, întorcându-mã spre o a doua persoanã, care se aflã în spatele nostru. Mã uit încruntat spre acesta...Acela era...

Intrusul2: Încântat de revedere, corciturã!....el era bãrbatul care m-a înjunghiat, și care îmi voia sângele. Ți-a fost dor de mine?....spune acesta zâmbind, și prinzându-mã de bãrbie...Mã uit în ochii sãi, care erau plini de aroganțã. Încã îmi amintesc cum au încercat sã-mi de-a hainele jos, dar i-am lovit, și am încercat sã fug, dar am fost prins, și rãnit, cu un cuțit. Am avut noroc, cã instinctul meu era încã intact, mai ales dupã ce am consumat drogul ãla, și am reușit sã scap....dintr-o datã îi dau un picior, între picioare, fãcându-l sã țipe....AHHH!.....cel care mã ține, se uitã îngrijorat la acesta. El se ridicã și se îndreaptã spre mine....Tu!!!....acesta încearcã sã-mi prindã pãrul, dar eu, îl lovesc pe primul cu ceafa, în fațã, apoi cu picioarele pe al doilea, reușind sã scap, și sã sar pe vârful statui, din vârful fântânii. Încep sã râd spre aceștia, când le vãd gurile cãscate, și privirile confuze.

Eu: Și eu mã bucur sã te revãd, așa de repede....zâmbesc eu...Pãcat, cã nu am mai luat drogul ãla, nu-i așa. Rușinea de atunci nu a sã se mai repete....sar spre aceștia, atacând rapid cu mișcãrile mele, destul de slabe, pentru mine....îi dau un pumn celui de al doilea intrus. Puterea lovituri, îl propulsase în peretele castelului, și fãcu-se o gaurã destul de mare....Ups...am uitat sã mã abțin....celãlalt se uitã cu groazã, spre partenerul sãu....Mã îndrept spre el, iar acesta începe sã tremure...Spuneți-le șefilor voștri cã Regele Suprem și Împãratul se vor întoarce destul de curând, și cã le știm deja planurile, deci degeaba le aplicã...acesta dã din cap, încã speriat....Iar tu....mã îndrept spre cel, care e rãnit destul de rãu....Ai mare noroc, cã m-am abținut cât de bine pot, când te-am lovit....spun de data asta cu voce serioasã....

Intrusul2: D.....dar....cum a...am putut....

Eu: Cum eram așa de slab atunci?!.....Nu ai auzit cã am luat un drog. Deja mã știam mișcãrile, dar nu am acționat, pentru cã nu ați implicat civile nevinovați, dar înainte cu câteva sãptãmâni de atac, ați început sã v-o luați în cap.....hm....am înțeles cã v-ați detronat conducãtorul, care era prea blând, și ați început voi singuri. Ha....mãcar el era destul de deștept, încât sã nu ne supere așa de tare....Și dacã vã mai prind cã faceți, ceva rãu, unui supus de al nostru nevinovat, jur cã vã voi cãuta și vã voi omorî... nu, vã voi chinui, de veți cere voi, în genunchi, sã vã omor....aceștia stau, în genunchi în fața mea și dau din cap....Spune-ți și celorlalți, din grupul vostru! Acum plecați!....aceștia se apleacã rapid, și se ridicã repede, fugind.

Yuno: Înspãimântãtor!....mã uit spre vocea foarte bine cunoscutã, care mã calmã de obicei. Era pe balcon. Sare spre mine, apoi, mã prinde într-o îmbrãțișare....Totul este bine, acum!....Acum observ, cã tremuram. Încep sã mã liniștesc, și sã rãspund la îmbrãțișare.