My love alpha

Mai vreau.....

Pov: Asta

Mã ridic pe vârfuri pentru a lua ciocolata caldã, pentru a o face cu lapte cald. Iau și cafeaua pentru cã alții beau. Pun laptele în cãnii, și îi servesc. Dupã ce împart, mã pun în brațele lui Yuno, și savurez, ciocolata caldã. Yuno, mã îmbrãțișeazã, și își așeazã blând mâna pe burta mea, mângâind-o, și apoi sãrutându-mi umãrul gol, apoi mi-l acoperã. Ceilalți discutau cum a fost, ieri. Eram în sufrageria mare, dar care este doar pentru familie, la ultimul etaj. Era deja searã, am dormit destul de mult...Îmi îndrept privirea spre fereastra acoperitã pe jumãtate cu o draperie roșiaticã. Observ micile lumini, ce apãreau încet, pe cerul întunecat, și vãd luna care era frumos, așezatã între ele. Îmi așez capul pe umãrul lui Yuno, neluându-mi privirea de la cer. Mã calma, și mã fãcea sã mã simt mai bine. Nu la fel ca îmbrãțișarea cãlduroasã și plãcutã a iubirii mele, dar tot mã calma. Încã eram obosit, din cauza evenimentelor. Dar au fost frumoase, și m-am distrat de minune. Nu am crezut cã mã voi cãsãtori vreodatã, apoi la vârsta asta. Bine, nici copilul, nu a fost ceva așteptat, dar mã bucur, sã-l am....Îmi așez o mâna pe mâna lui, Yuno, de pe burta mea, și o strâng, bãgându-mi degetele între ale sale.

Yuno: Baby, ești bine?!...întreabã acesta puțin îngrijorat.

Eu: Mã simt minunat....spun încetul la urechea sa...Doar puțin somnoros, pânã la urmã de abia m-am trezit, deci nu te îngrijora, ok?!....spun și îmi frec obrazul de a lui.

Yuno: Ok!

Mama: Cum a fost nunta, mirilor?....întreabã mama, fericit.

Eu: Superbã!....spun, eu parcã mai revenindu-mi din moleșealã.

Kioshi: Mã bucur sã aud asta....spune tatãl socru...O, Doamne! Nu mã pot obișnui așa de ușor, sã-i spun așa.

Tata: Acum sã discutãm unde veți sta....spune tata serios.

Yuno: Unde vrei scumpule?!....spune acesta îndreptându-și privirea spre mine.

Eu: Pãi....nu știu! Iubesc acest castel, pentru cã pãrinții mei sunt aici, dar, un castel pe care îl iubesc este cel în care am copilãrit alãturi de voi.

Anne: Cel din Black Forest, nu?...întreabã ea curioasã.

Eu: Da. Ce spui Yuno?.....îl întreb pe acesta, care se gândea.

Yuno: Desigur, unde vrea iubirea mea. În plus este mai mare ca ãsta.

Mama: Pãi a fost castelul fiecãrui împãrat care a existat în familia noastrã. Dar l-au abandonat, deoarece era prea departe, și foarte greu accesat de oameni normali. De obicei cei care erau criminali, asasini, sau cei cu sânge regal sau imperial, suportau greutatea aerului din pãdure.

Eu: Dar eu nu sunt al treilea, parcã?...Acel castel este de când imperiul a fost ridicat, aproape de la începutul lumii, nu?....Așa știam.

Tata: Într-adevãr, așa se spune! Dar înainte de imperiu, au existat regate, și mai multe împãrãți și mult mai multe rãzboaie, decât acum. Cum știi și tu, bunici, tãi au fost Împãratul Vârcolacilor, care era fiul celui mai puternic vârcolac împãrat, care a fost tatãl meu și Împãratul Vampirilor, care era fiul celui mai puternic vampir împãrat, și Împãratul Demonilor a celui mai puternic zeu demon, din lumea noastrã, care au fost pãrinții mamei tale.

Mama: Pãrinții mei au clãdit acest imperiu, care au unit popoarele astea douã, dar de abia la noi, care am unit toate popoarele puternice, din aceastã lume. Totuși existã câțiva care nu suportã acest lucru. În plus eu sunt un hibrid, deci greu am fost de acceptat.