Dramă | Dragoste | Umor
Pentru Calypso Quinn, viața și-a pierdut rostul în ziua în care a împlinit optsprezece ani.
Trei ani mai târziu, se vede obligată să își însoțească părinții la o cină care poate influența viitorul afacerii familiei...
Oops! Ang larawang ito ay hindi sumusunod sa aming mga alituntunin sa nilalaman. Upang magpatuloy sa pag-publish, subukan itong alisin o mag-upload ng bago.
-Dar nu vreau să vin!
-Calypso, ajunge! Am stabilit deja că vii cu noi, du-te să te pregătești!
Privesc expresia serioasă a mamei și mă uit la ea, implorând-o să se răzgândească.
-Fac ce vrei tu o săptămână! Ba nu, o lună!
-Mai ai exact o oră să fii gata, asta dacă nu vrei să mergi într-un tricou și niște blugi rupți la o cină care va influența viitorul afacerii mele și a tatălui tău!
Dispare din pragul camerei mele și îi aud pașii apăsați pe scări. Îmi pun mâinile în cap și fac o ultimă încercare.
-Dar de ce eu? Nu-l puteți lua pe Rye cu voi? El se pricepe mai bine să fie... scârbos de manierat și toate alea...
Când își aude numele, fratele meu apare în pragul camerei sale îmbrăcat în pantaloni scurți, cu părul negru ciufulit, purtând niște căști pe după gât și mușcând dintr-un măr. Se uită la mine indiferent, apoi se sprijină de perete și îmi vorbește, fără să uite să îmi zâmbească pentru a mă enerva și mai tare.
-Îmi pare rău, soro, azi nu-ți pot salva fundu'.
Se întoarce în dormitor înainte să apuc să spun ceva, așa că mă duc după el. Intru în camera arhiplină și îl văd în fața laptopului, cu căștile pe urechi. Îi pun afurisitul de joc pe pauză și îi dau jos căștile.
-Te rog, te rog! Am nevoie de favoarea asta!
-Mda... Nu, mersi.
-De ce?! fac eu exasperată. Uite, ai aici costumul, spun eu cotrobăind prin dulap. Uite deodorantul, gelul de păr, șosetele, pantofii. Haide!
Mă privește amuzat, ceea ce mă duce în pragul disperării. Iau o pernă de pe pat și o arunc în el.
-Rye! Mișcă-ți fundul ăla! Îmi ești dator!
-Wow, wow, ușor. Nu te agita. Nu pot să merg în locul tău, soții Conner au spus că vor să te cunoască și pe tine.
-Poftim?
-Da, da, așa au spus săptămâna trecută, când i-am întâlnit la evenimentul ăla caritabil. „Oh, mai aveți și o fiică? Am fi extrem de încântați să o cunoaștem, poate vom avea ocazia la cina de vinerea viitoare", zice el cu o voce pițigăiată și fluturând din gene la mine.
-Nu, nu se poate!
-Ei, haide, doar ai mai mâncat cu furculița și cuțitul la viața ta, ce e așa de greu?
Îmi dau ochii peste cap și mă întorc să ies din cameră.
-Hei, Calypso!
-Ce vrei? mârâi la el, convinsă de faptul că soții Conner știu de existența mea numai din vina lui Rye.
