Dramă | Dragoste | Umor
Pentru Calypso Quinn, viața și-a pierdut rostul în ziua în care a împlinit optsprezece ani.
Trei ani mai târziu, se vede obligată să își însoțească părinții la o cină care poate influența viitorul afacerii familiei...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Ce noroc am avut! Cine ar fi crezut că părinții mei au adresele caselor soților Lynch?! Tot ce a trebuit să fac a fost să bombăn nervos în prezența lor și se pare că am primit răspunsul! Mă urc în mașină imediat și ajung la marginea orașului în câteva minute. Sun la soneria unei vile foarte frumoase, dar un majordom îmi spune că proprietarii nu sunt acasă. Nu pierd vremea și mă îndrept spre următoarea adresă, ajungând în fața unei case drăguțe de la țară o jumătate de oră mai târziu.
Se pare că atât domnul, cât și doamna Lynch se află în curte și îmi remarcă prezența imediat.
-Damian? Tu ești? mă întreabă femeia plăcut surprinsă.
-Da. Ne cunoaștem?
-Nu cred că îți mai aduci aminte, erai mic. Haide, intră! Ce mult ai crescut!
Cei doi mă informează că, într-adevăr, Calypso stă aici pentru câteva zile și că acum doarme. Mă invită să iau loc alături de ei la masa din foișor și doamna Lynch aduce cafea pentru toți.
-Fără zahăr, mulțumesc.
-Exact ca și Carter, comentează bărbatul. Nu îi plăcea cafeaua îndulcită absolut deloc!
Se pare că am mai găsit o asemănare între mine și fostul iubit al lui Calypso...
Ne luăm cu poveștile și aproape uit pentru ce am venit aici, când văd pe cineva apropiindu-se de noi. Calypso se oprește în fața noastră uimită și exclamă:
-Damian?!
Ne îndreptăm toți trei privirile asupra fetei îmbrăcate cu o rochiță de vară, cu părul puțiun ciufulit și care ține în mână o ceașcă de ceai.
-Bună dimineața! spune veselă doamna Lynch. Cum ai dormit?
-Excelent, răspunde ea, privindu-mă fix.
-Vino, ia loc lângă noi, o invită ea.
Cred că singurul motiv pentru care acceptă este respectul față de gazdele sale; în orice caz, se așează în fața mea și are grijă să nu mă privească prea mult.
După ce stăm puțin de vorbă toți patru, domnul și doamna Lynch se duc în casă și ne lasă singuri.
-Ce cauți aici? întreabă Calypso pe un ton grav.
-Pe tine, evident!
Își pune coatele pe masă și oftează.
-Te-ai gândit că poate vreau să nu fiu căutată, din moment ce am plecat din oraș?
