Dramă | Dragoste | Umor
Pentru Calypso Quinn, viața și-a pierdut rostul în ziua în care a împlinit optsprezece ani.
Trei ani mai târziu, se vede obligată să își însoțească părinții la o cină care poate influența viitorul afacerii familiei...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
-Viața asta își bate joc de mine, îi spun eu lui Rye, întorcându-mă de la baie.
-De ce? mă întreabă el surprins.
-Ghici cine mai e aici.
-Cineva pe care nu suporți?
-Putem zice și așa.
-Stai puțin, ăla e Damian?!
-Se pare că nicăieri nu scap de el... Nici măcar la baie.
-S-o fi gândit că ai nevoie de ajutor să îți ridici chiloții, îmi șoptește el.
-Nu e amuzant deloc.
-Dă-l încolo! Uite, vine primul fel!
-Primul?! Rye, cât o să mâncăm?!
-Pește, fel principal și desert. Fii atentă, tacâmurile mari de pe margine sunt pentru pește, iar cele dinspre interior pentru felul principal. Lingurița de sus e pentru desert.
-Cu atâta mâncare n-o să mai încap în rochie...
-Ba da, stai liniștită.
Ajungem acasă târziu și îndopați și tot ce vreau e să mă întind, altfel o să vomit. Și când mă gândesc că la nunți oamenii mănâncă precum niște porci... Cum naiba mai pot să și danseze?!
-Cum a fost cina? ne întreabă tata, văzându-mă întinsă pe toată canapeaua și cu picioarele sprijinite de cotieră.
-Să nu mai aud de mâncare! fac eu. Deși, recunosc, aș mânca un milion de deserturi din alea!
-Și cu ce ocazie ați mers la restaurant? întreb pentru că sunt surprins.
-Rye tot lăuda mâncarea de acolo și am mers să văd cum e.
-Îmi place rochia, scumpo. De când o ai? Nu-mi aduc aminte de ea.
-De azi.
Dau drumul la televizor pentru a evita alte întrebări, iar mai târziu mă duc în camera mea. Observ că mi-am lăsat lănțișorul pe noptieră aseară, așa că mi-l prind la gât, apoi mă culc.
Dorm aproape până la ora prânzului, iar când ies din dormitor și constat că sunt singură acasă îmi aduc aminte că azi e luni, iar părinții acum ar trebui să semneze contractul. Cât despre Rye... habar nu am unde e, dar îmi pare bine că nu e aici și pot avea o dimineață liniștită. Știu că l-am rugat să mă ajute cu toate prostiile alea, dar uneori ia mult prea în serios ce îi spun și nici nu mă lasă să dau înapoi. Merg în bucătărie și îmi pregătesc niște cereale cu lapte, iar după ce le termin, mă șterg cu tricoul, fără să îmi dau seama.
