Dramă | Dragoste | Umor
Pentru Calypso Quinn, viața și-a pierdut rostul în ziua în care a împlinit optsprezece ani.
Trei ani mai târziu, se vede obligată să își însoțească părinții la o cină care poate influența viitorul afacerii familiei...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
A trecut deja o săptămână de când Calypso este iubita mea și mă simt cel mai fericit om din întreaga lume. Părinții mei și-au dat seama că este ceva între noi, deși nu le-am confirmat niciodată că suntem împreună, iar părinții ei încă nu știu nimic.
Când mi-a povestit despre fratele ei și Victoria, mi-am adus aminte că m-am întâlnit cu Rye la bijutier, iar el mi-a explicat că fusese ziua Victoriei și îi cumpărase un lănțișor. Acum mă înțeleg din nou bine cu el, a venit în biroul meu luni dimineață și și-a cerut scuze pentru atitudinea lui din ultima perioadă, apoi m-a avertizat că dacă o rănesc pe Calypso, o să am de-a face cu el. L-am asigurat că o iubesc cu întreaga mea ființă, apoi ne-am strâns mâinile și de atunci nu am mai discutat despre altceva în afară de afaceri.
Viața e mult mai frumoasă alături de Calypso și trăiesc din plin fiecare moment, o sărut și o îmbrățișez de parcă aș face-o pentru ultima dată, o tachinez ca pe un copil și îi spun în fiecare zi cât mi-e de dragă.
Weekend-ul acesta am o surpriză pentru ea și sper ca planul meu să se poată realiza. Ne întâlnim la cafeneaua lui Blake în dimineața zilei de vineri și îi prezint ideea mea.
-Ce-ai zice dacă am pleca undeva să ne petrecem weekendul împreună, doar noi doi?
Nu se grăbește să răspundă, analizează sugestia și într-un final îmi spune:
-Mi-ar plăcea, ar fi frumos, dar nu vreau ca părinții mei să afle, încă nu le-am spus de noi și nu e momentul.
-Ah, e în ordine, atunci putem rămâne în oraș.
-Dar dacă mai luăm pe cineva cu noi, s-ar putea să nu aibă nimic de comentat, adaugă ea.
-Serios? E ok și așa, spun eu, deși mi-aș fi dorit să fim singuri. Pe cine?
-Pe Cynthia și pe Blake, pe cine altcineva? Putem merge împreună, dar să ne vedem fiecare de treaba noastră!
-Ești un geniu! spun eu și mă întind peste masă ca să o sărut.
Îl sun pe Blake și îl rog să vină până în cafenea, unde îi spunem ideea noastră. Și el, și Cynthia sunt de acord, așa că tot ce ne mai rămâne de făcut este să hotărâm unde vom merge și unde vom înnopta.
-Soții Lynch au o cabană la munte, spune Calypso. Îi pot întreba dacă ne lasă să dormim acolo, dacă vreți.
În lipsă de alte idei, sunt de acord cu propunerea. Nu-mi prea place că iarăși revenim la subiectul Carter, dar o excursie la munte ne-ar prinde bine tuturor, iar Calypso s-ar simți în largul ei în natură, iar pentru mine asta e cel mai important. Părinții lui Carter sunt de acord, iar Calypso le face o scurtă vizită pentru a lua cheia.
-Vreau să merg singură, îmi spune ea, atunci când mă ofer să o însoțesc.
O înțeleg perfect, până la urmă sunt părinții fostului ei iubit și nu ar fi prea frumos să apar și eu acolo... Ne petrecem restul zilei împreună, la marginea orașului, pe marginea unui râu, unde nimeni și nimic nu ne poate deranja. Realizez că aceste momente sunt mult mai frumoase decât niște întâlniri în oraș, la care amândoi ne-am simți obligați să ne purtăm cum se cuvine și sunt, de asemenea, mai romantice decât orice prânz sau cină la lumina lumânărilor.
