Dramă | Dragoste | Umor
Pentru Calypso Quinn, viața și-a pierdut rostul în ziua în care a împlinit optsprezece ani.
Trei ani mai târziu, se vede obligată să își însoțească părinții la o cină care poate influența viitorul afacerii familiei...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Mike mi-a spus că are o surpriză pentru mine și m-a trimis în dormitorul ăsta întunecos. Oare ce îmi pregătește? Și cât mai durează? Am văzut-o pe Calypso pe fereastră și acum mor de nerăbdare să ies afară! Acum pare că intră în casă, iar eu mă depărtez de geam și mă așez pe marginea patului. Trec două minute și ușa se deschide încet, lăsând o dâră de lumină să pătrundă în încăpere. O siluetă feminină se apropie de mine și eu mă ridic în picioare. Nu îi pot vedea fața, dar după mers și parfum, nu poate fi decât ea. Mă simt ca într-un vis și nu înțeleg cum a convins-o Mike pe Calypso să facă asta. Ajungem față în față și mă apropii ușor de ea. Îi ridic bărbia, pregătit să o sărut și mai multe lucruri se petrec în același timp.
Ușa se deschide larg și camera e inundată de lumină. După cum mi-am dat seama în urmă cu o fracțiune de secundă, fata din fața mea este Serena, iar în prag stă nimeni alta decât Calypso. Privim amândoi spre ușă, iar Serena își pune mâinile pe umerii mei, în timp ce Calypso mormăie un „Scuze" și dispare din cadrul ușii.
-Calypso! strig eu și o împing pe Serena din fața mea, luând-o pe scări.
Sar peste ultimele trepte și aterizez zgomotos pe podeaua de la parter. Taylor mă privește rânjind.
-A aflat că nu ești atât de loial pe cât credea?
-Mă ocup mai târziu de tine!
Ies afară și o caut cu privirea. O zăresc alergând către poartă și mă iau după ea, dar până ajung la poartă, ea e deja în mașină. O strig din nou și ies în stradă după mașina ei, însă Calypso calcă accelerația. Am pierdut-o...
Mă întorc în curte cu coada între picioare și strângând din dinți.
-Serena! strig eu atât de tare, încât vocea mea acoperă muzica și toată lumea se uită la mine.
Intru în casă ca o furtună și urc scările spre dormitor, continuând să strig ca un disperat. Trântesc ușa de perete și o văd pe Serena pe marginea patului, bâțâind dintr-un picior și făcându-mi cu ochiul.
-A plecat? Ce urât din partea ei că ne-a deranjat! se miorlăie ea.
Mă apropii de ea și o prind de păr, ridicând-o în picioare. Expresia i se schimbă imediat și acum exprimă teamă și durere.
-Au! Dă-mi drumul!
-Dispari! Să nu te mai văd niciodată în viața mea, altfel te omor cu mâinile mele! răcnesc eu și îi dau drumul, împingând-o cât mai departe de mine.
-Ar trebui să îmi fii recunoscător! Ți-am făcut o favoare, fata aia nu va fi niciodată cu tine!
Fierb de nervi și scot pe gură cele mai mizerabile înjurături din toată viața mea. Începe să țipe și ea la mine și imediat intră în cameră Blake, Mike și Taylor.
