Dramă | Dragoste | Umor
Pentru Calypso Quinn, viața și-a pierdut rostul în ziua în care a împlinit optsprezece ani.
Trei ani mai târziu, se vede obligată să își însoțească părinții la o cină care poate influența viitorul afacerii familiei...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
-Damian, ești gata? strigă mama de la parter.
-Imediat, strig eu, aranjându-mi sacoul.
-Grăbește-te, nu vreau să întârziem!
Nu e vina mea că am adormit! Blake m-a ținut treaz toată noaptea la telefon să îmi povestească cum s-a certat cu Serena după ce a refuzat să se culce cu ea, iar dimineața asta a fost foarte obositoare, căci tata mi-a explicat tot ce am de făcut în lipsa lui. Eram frânt, nici nu mă mir că am adormit. Intru repede în baie, mă privesc câteva secunde, îmi dau cu puțin parfum și cobor în grabă scările. Părinții mă așteaptă în curte, în fața mașinii tatei. Nici nu îmi pot imagina ce s-ar întâmpla dacă Calypso mi-ar memora numărul mașinii, apoi m-aș trezi cu ea zgâriată! Calypso... mai puțin de cincisprezece minute și o să o văd din nou. Ultima dată când am văzut-o am urmărit-o în baia unui restaurant și am avut grijă să o enervez, dar de atunci nu am mai dat de ea. Probabil a stat în casă, temându-se să nu mă vadă iar. Din păcate pentru ea, în seara asta o să aflu unde locuiește.
Mama e îmbrăcată cu o superbă rochie lungă, bleu, ușor strânsă pe corp și îmi zâmbește atunci când mă vede ieșind din casă. Nici nu are idee ce surpriză îi va face tata mâine, de ziua ei, când îi va da, pe lângă acel colier, două bilete de avion a căror destinație nici măcar nu o cunosc. Tata o ajută să urce în mașină, eu îmi iau locul pe bancheta din spate, iar el se urcă la volan. Pe tot parcursul drumului sunt atent la numele străzilor și la împrejurimi, presimt că o să încep să mă plimb mai des prin zona în care locuiește familia Quinn. Abia aștept să o revăd pe Calypso și aproape că am emoții. Parcă mi-e dor să îi văd privirea încruntată, să îi aud replicile atunci când e nervoasă și să o văd chinuindu-se să se poarte ca o adevărată domnișoară. Mă amuză faptul că nu îi pasă de maniere, dar îmi și place. Are noroc că fratele ei se duce la evenimente și ea stă acasă, dacă aș fi avut și eu un frate sau o soră poate că și eu aș fi făcut mai des ce aș fi vrut...
Când tata oprește mașina, realizez că știu strada și că am mai trecut pe aici de multe ori cu mașina. E chiar aproape de casa noastră, cine ar fi crezut?!
Un angajat ne așteaptă cu poarta deschisă, făcându-ne semn să băgăm mașina în curte. Cobor și mă grăbesc să îi deschid ușa mamei, în timp ce angajatul închide poarta. În afară de două porțiuni late de pavaj, una care duce în spatele casei și alta care duce la ușă, peste tot văd iarbă, flori, arbuști și copaci. Lângă aleea din fața casei se află o fântână arteziană placată cu marmură și de-a lungul gardului viu observ o mulțime de ornamente pentru grădină. De la poarta mică până la intrare văd arcade cu trandafiri cățărători, iar pe balcoanele casei, alte ghivece cu flori. Doamna Quinn trebuie să fie înnebunită după flori, nu cred că fiica ei ar fi genul care să își umple curtea cu plante. Mama îl ia pe tata de braț și ne apropiem de casă, unde cei patru Quinn ne așteaptă zâmbitori. Calypso și Rye stau de o parte și de alta părinților lor, care fac un pas înainte să ne ureze bun venit. Îi las pe mama și pe tata să o ia înainte, îmbrățișându-i pe soții Quinn, iar mai apoi pe copiii lor.
