Din alta lume

Cu un pas mai aproape de trecut

         Deoarece au mai multe persoane ce au raspuns corect, capitolul mai e dedicat si urmatoarelor persoane:

@kagura2001

@DiaoAnamaria

                      ^*^ Capitol needitat^*^

                Selyna povesteste:

Ah! Capul meu! Ma simt de parca mi-ar exploda, sunt confuza si iritata. Tot ce-mi aduc aminte a fost ca dupa ce l-am chemat pe Derek, am plecat de acolo. Am hoinarit prin padure ore bune, pana cand vederea a inceput sa mi se incetoseze, apoi, probabil am lesinat. Ma irita faptul ca am dat dovada de o astfel de slabiciune. Acum, urmeaza partea in care confuzia ma loveste din plin... Unde sunt? 

Incerc sa-mi misc mana dreapta, bratul imi e strabatul de mii de ace, strang din dinti si ascult cu atentie. Nimic. Niciun sunet nu se aude...

Deschid ochii incet, imediat inchizandu-i la loc din cauza luminii prea puternice. Stau intinsa pe ceea ce pare a fi un pat. Trag adanc aer in piept si ma ridic rapid. Pentru cateva secunde starea de ameteala devine mult mai puternica decat inainte, dar o ignor, nu ma poate impiedica nimeni sa aflu ce mi s-a intamplat. Cu pasi inceti ma apropii de usa, deschizand-o. Un hol imens se arata in fata mea. Continui sa pasesc incet incercand sa nu atrag atentia asupra mea. Cladirea in care eram avea mai multe etaje, deoarece, de jos, acum se auzeau voci si rasete.

Ma pregatesc pentru orice s-ar putea intampla si imi continui drumul. Scarile le cobor fara probleme, ajungand intr-o incapere, cred ca e livingul. Acolo, asezate pe canapea sau pe jos stateau 5 persoane, 2 fete si 3 baieti.

-O, Dumnezeule! Cat ma bucur ca te-ai trezit! Cum te simti? ma intreaba una dintre fete, ea fiind singura care ma observa pana acum. E foarte frumoasa, cu un par blond, ochi albastri si un corp de invidiat. Tot ceea ce fac e sa ma uit la ea fara sa stiu ce sa zic. Desi e prima data cand ii vad, mi se par foarte cunoscuti. Nu simt nici macar vreo farama de pericol venind din partea lor, hotarand sa aflu ce vor.

Blonda, la prima vedere mi se pare a fi foarte obositoare... De ce? Pai, daca cineva incepe sa sara in sus de bucurie, se arunca in bratele tale si-ti ofera o inbratisare de la care te-ai putea alege cu cateva oase rupte, nu cred ca ar fi cea mai linistita persoana din lume.

-Emily, las-o sa respire! o voce putin mai matura decat a nebunei de langa mine si anume blonda, apartine celeilalte fete. Aceasta are, spre deosebire de Emily, parul brunet si ochii caprui.

-Iarta-i comportamentul, asa e ea, nu o poti controla... vorbeste din nou, uitandu-se mustrator la consumatoarea de energie, Emily. -Eu sunt Ashley, iar ei sunt: Mike, arata spre brunetul de langa ea, apoi sunt gemenii nostri nebuni, Aaron si Nick.

Cei 2 gemeni sunt identici, singura diferenta fiind ochii. Aaron ii are verzi, Nick albastri. In rest totul la ei e la fel, corp bine facut, par blond si un zambet care ar suci mintile oricarei fete.

Scutur din cap. Nu sunt aici sa aflu cum se numesc, vreau sa stiu ce s-a intamplat.

-Probabil te intrebi ce cauti aici, nu-i asa? Ashley parca imi citeste gandurile si da glas intrebarilor pe care inca nu le pusesem. Aprob cu o miscare usoara a capului. Ma indrept relaxata spre ei si ma asez pe un fotoliu, in fata lor.

-Vezi tu, noi...uhhh... suntem ingeri, sau cel putin am fost. Sopteste cu durere in glas. Ingeri? Chiar exista? Imi dau o palma imaginara, exista varcolaci, vampiri, atunci de ce n-ar exista si ingeri?

-Pai si n-ar trebui sa fiti in Rai? ii intreb confuza. - Stai, Raiul e real? continui simtindu-ma ca un copil ce tocmai a descoperit ceva noi.

Nu stiu ce se intampla cu mine, de obicei nu sunt asa,  cred ca m-am lovit la cap cand am lesinat. Vorbele lor ma atrag, ciudat, singurul moment in care acord cea mai mare atentie e cand ma antrenez.

-Sa incep mai intai cu cele 3 lumi. Cei de aici le numesc pe celelalte Rai si Infern. Nick explica de data asta. -In realitate sunt doar niste regate, dar locuite de un singur fel de fiinte, unele stapanesc lumina, celelalte intunericul. Ingerii sunt de partea binelui, a luminii, insa pot cadea si ei in pacat, atunci, superiorii ii exileaza si ii trimit aici.

-Voi ce-ati facut? 

-Nimic, acum cativa ani, parintii nostri ne-au spus de o nedreptate facuta unui inger ce urma sa devina foarte puternic, superiorii au ascuns-o de ceilalti locuitori ai fostei noastre lumi. Noi ne-am hotarat sa aflam adevarul. Cand mai aveam putin si reuseam ni s-a intins o capcana, am fost considerati vinovati, s-astfel  am ajuns aici...

-Dar cum m-ati gasit? l-am intrerupt pe Nick inainte sa continue.

-Putem sa-i gasim pe cei ca noi, raspunde privindu-ma intr-un fel... ciudat?!

-Cu toate ca nu prea aratai si nu arati ca unul. Mai degraba esti un demon,  vocea aspra si plina de ura a brunetului ma face sa ma incrunt. Ce problema mai are si el? Incepe sa ma calce pe nervi, hmmm, nu i-ar face rau o intalnire cu peretele.

Zambesc arogant, primind o privire urata si confuza din partea lui, insa doar atat poate face ca in urmatoarea secunda este izbit cu putere de un perete. 

Ma indrept amuzata spre el. Inca ametit, se sprijina de perete cu spatele. Ajunsa in dreptul lui, ma aplec si ii soptesc la ureche:

-Dragule, nu te pune cu cineva care e mult mai puternic decat tine si nu are mila, s-ar putea transforma in cel mai mare cosmar al tau!

____________________________

In sfarsit am reusit sa postez...

Sper sa va placa! Acesta e inceputul drumului pe care il are de parcurs Selyna ca sa-si afle trecutul.
Asa cum am facut la celalalt capitol, va urma o intrebare la care vreau sa stiu parerea voastra.

                             Ce va face Mike, o va ataca pe Selyna?

Va astept raspunsurile si nu uitati, cu totii sunteti preferatii mei!