Natura

3.1K 222 13
                                    

Capitol needitat:

Selyna povesteste:


M-am abatut de la drumul initial si m-am indreptat spre luminosul New York. Aveam nevoie de o baie calda si niste haine noi, asa ca ma hotarasem sa-mi vizitez apartamentul in care nu mai intrasem de aproape 2 luni.

Desi varcolacii, cei de care am fost crescuta, evita sa iasa in lumea oamenilor, sunt printre ele mai bogate fiinte. Totul se datoreaza transmiterii puterii de la parinti la copii. Cele mai bogate sunt familiile de Alpha si e de la sine inteles. Majoritatea, pentru a-si mari bogatia si asa de exorbitanta, isi creeaza propriile afaceri umane. Isi conduc companiile din umbra, lasand ca manager o persoana de-a lor de increderee.

Prima data nu mi-a venit sa cred cand mi s-a spus ca exista si oameni ce stiu de existenta fiintelor supranaturale sau cel putin, banuiesc ceva.

Spre nefericirea normalilor, puterea nostra ii face sa ne indeplineasca orice ordin, sunt atrasi in mod inexplicabil de cei ca mine, asa ca nu a fost foarte grea aducerea la tacere a acestora. Nu totul e lapte si miere, prea mult timp petrecut in preajma supranaturalilor ii poate afecta foarte mult, organismul lor cedand incetul cu incetul.

In orice caz, de la 17 ani am plecat de sub supravegherea enervanta a lui Derek si mi-am creat micul meu colt de rai, un apartament aflat intr-un cartier de drogati si de betivi, care mi-a usurat intentia de a nu atrage atentia.

Intr-una din primele nopti ale venirii mele in cartier, o matahala ce abia se mai tinea pe picioare mi-a iesit in cale. Simturile deja afectate de ierburile consumate au fost terminate de tot cand n-a putut sa faca fata atractiei iminente pentru mine.

Oh! de-ar fi stiut ce-l asteapta! L-am torturat fara mila ore intregi, aducandu-l la un pas de moarte, apoi vindecandu-l. Aveam intentia sa scap de el, insa m-am razgandit si l-am transformat in propriul sclav. I-am sters orice fel de amintire, inlocuindu-le cu unele false, si anume, ca-mi apartinea si nu putea sa-mi iasa din cuvant.

Cu un paravan la indemana, am inceput o mica afacere cu masini, care intre timp a ajuns sa se dezvolte foarte repede, iar al carui intreprinzator parea a fi scavul meu uman, Joshua, matahala.

Lasand trecutul in urma, cum se va lasa intunericul voi parasi cladirea si ma voi indrepta spre Orasul Ingerilor Cazuti. Stiu ca mai sunt multe lucruri de aflat, simt ca acolo voi afla raspunsurile la toate intrebarile mele.

Dupa o lunga baie si un mic rasfat, imi iau intr-un rucsac cateva haine si urc pe acoperisul blocului. Nu pierd timpul pentru a privi imaginea din fata mea, ci ma lansez printr-un salt silentios pe cealalta cladire.

Intunericul ma acopera din proprie initiativa si ma simt ca ceea ce si sunt, un pradator, deplasandu-ma fara pic de zgomot.

Ma avant fara evitare in padurea in care i-am parasit pe cei 5 ingeri, nelasandu-ma influentata de magia locului. Ea este motivul pentru care incepusera sa se certe, i-a facut sa recunoasca lucrurile ingropate adanc in mintea lor, sa recunoasca ce simt cu adevarat, e ca un fel de.... hmmm! padurea adevarului...

Dar ce te faci atunci cand una dintre persoanele aflate in cauza nu are sentimente? Ei bine aici pot raspunde eu. Adevarata personalitate si putere ies la suprafata, acesta fiind singurul adevar ascuns.

Probabil ca nici atunci cand mi-am pierdut memoria nu eram constienta de natura mea, fapt ce a dus la crearea unui zid in jurul capacitatilor detinute. Cum intunericul nu a putut fi oprit de acest zid, m-a inconjurat intr-o mica cantitate si m-a protejat in caz de pericol. Cu o zi in urma, sub presiunea creata, piedica a fost inlaturata, redandu-mi libertatea.


Nu-mi dau seama cand viata si frumusetea padurii se sfarsesc brusc, inaintea-mi aparand trunchiurile unor copaci fara viata. Tabloul este unul macabru si sinistru, dar imi place, ma provoaca...

Pana sa-mi continui drumul, o silueta deformata ma opreste.

- Stiam ca-ti vei face aparitia, stapana nemuritoare...



Din alta lumeWhere stories live. Discover now