Din alta lume

Conflict

Capitol needitat:

Travis povesteste:

           Valuri de neliniste imi strabat corpul si fiecare muschi din corp mi se incordeaza ca raspuns al unei dureri pe care nu o simt. Imi strang mainile pe marginea biroului, provocand sfaramarea lemnului negru, dat cu lac.

          Injur in surdina. S-a mai adaugat un lucru care necesita inlocuire, imi zic in sinea mea. Ma ridic de pe scaun si imping fara sa depun efort mobilierul rupt din calea mea.

          In cateva minute, perioada in care m-am tot invartit prin incaperea intunecata, mintea mi-a fost acaparata de imaginea Selynei. A trecut ceva timp de cand ne-am privit pentru prima data in ochi si trebuie sa recunosc, sufletul meu pereche este o tanara atragatoare, puternica, dar al dracului de enervanta. Cu toate astea, oricat am incercat sa resping faptul ca sunt atras de ea si nu doar din punct de vedere al fizicului, nu prea imi mai reuseste.

          Blestemata asta de legatura este vinovata de tot ce se intampla, ma aduce in pragul nebuniei.

          - Intra! ordon cu voce hotarata cand simt prezenta lui Aiden, oprindu-ma din mers. 

          - La naiba cu tine si cu simturile tale! Tot timpul trebuie sa fii ursuz si veninos?

          - Spune ce vrei, n-am chef de tine.

          Ma asez pe unul din fotoliile ramase intregi. Il privesc cum inchide usa nervos, trantind-o putin. Nefiind interesat de persoana alpha-ului, imi indrept atentia spre dosarul cazut din intamplare la picioarele mele. Il ridic avand in continuare starea de plictiseala. Probabil a cazut cand am impins biroul...

          - S-au intors.

          E tot ce spune, insa e de ajuns sa-mi atraga atentia, dandu-mi seama ca se refera la cei 5 enervanti si la Selyna.

          - Nu-i simt aura, il informez.

          Ma incrunt, aruncand dosarul nepasator. Aiden ofteaza. Isi trece mana prin parul negru si se sprijina de biroul impins mai devreme.

          - Sufletul tau pereche nu-i impreuna cu ei. Nu stiu ce s-a intamplat, insa cu totii sunt plini de rani. Se invinovatesc unii pe altii. Derek, Lustin, impreuna cu mai multi membri din haita mea au fost nevoiti sa intervina intre ei pentru a-i opri din a incepe o lupta. I-am inchis in temnita.

          - Omoara-i!

          Imi ridic piciorul stang, sprijinindu-mi glezna de genunchiul drept.

          - Stai! Mai intai tortureaza-i, vreau sa aflu unde-i bruneta.

          - Esti imposibil! striga pierzandu-si calmul. Incepe sa se departeze cu pasi zgomotosi, indreptandu-se spre iesire. Ma ridic cu viteza si il izbesc de usa..

          Bucata de lemn trosneste din ce in ce mai puternic pe masura ce aplic presiune asupra corpului varcolacului.

          - Niciodata! In intreaga ta viata nesemnificativa sa nu mai ridici vocea la mine! Ai priceput?

          Maraie , isi scoate ghearele si coltii. Incepe sa se zbata in incercarea de a ma da la o parte. Intregul lui efort ma amuza. Incep sa rad.

          - Esti atat de patetic, chiar crezi ca ma poti invinge? Copile, te distrug inainte sa ai sansa sa faci vreo miscare.

          Il arunc in peretele opus pentru a-mi intari vorbele si il privesc cu satisfactie.

          Maraieturile ii devin mai puternice, apoi se transforma intr-un urlet plin de furie. Se arunca asupra mea, preschimbandu-se in acelasi timp intr-un lup negru de peste 3 metri.

          Ii prind maxilarele cand incearca sa-mi smulga capul. Ma rasucesc, ajungand sa-mi apas piciorul pe spatele varcolacului. Oasele i se rup din cauza fortei folosite.

          - Calmeaza-te si transforma-te la loc! ii poruncesc

          Mai are cateva incercari de a se elibera, insa pana la urma revine la forma umana.

          - Ce planuiesti? intreaba gemand de durere.

          Ma indrept spre usa, lasandu-l intins pe jos.

          - Toate la timpul lor, amicul meu patruped.