Selyna este un Înger Decăzut. Viaţa ei a fost, este şi va fi o adevărată provocare...
Cu un trecut întunecat şi sumbru, o familie adoptivă de Alpha, un Suflet Pereche lipsit de scrupule - un tiran - viitorul pare incert. Alegeri grele vor fi fă...
«M-am hotărât să păstrez coperta actuală a cărţii, dar din cauză că mai am coperţi pe care nu le-am folosit, fiecare capitol va avea câte una la început... »
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Capitol needitat:
Selyna povesteşte:
– Haide! Ar trebui să mergem înăuntru, îi spun sufletului meu pereche după ce reuşesc să evadez din închisoarea formată de braţele lui. Îl privesc amuzată cum se încruntă şi întinde braţul spre mine pentru a mă face să mă aşez în poziţia de mai devreme. Oftează când îşi dă seama că nu va reuşi, se întinde pe iarbă cu o mână sub cap şi priveşte spre mine.
Îi dau mâna, aşteptând să mi-o prindă pentru a-l ajuta, dar şi din cauza dorinţei de a-l atinge, de a fi aproape de el.
Comportamentul nostru distant de la început şi transformarea mea incompletă au împiedicat formarea legăturii dintre noi într-un mod corect, iar acum suntem ca doi oameni în deşert ce tocmai au găsit un pahar cu apă. Suntem însetaţi unul după celălalt, simţim această dorinţă nebună de a fi aproape. Bineînţeles, totul este nou şi surprinzător pentru amândoi, niciunul dintre noi nu se aştepta la o astfel de întorsătură.
De exemplu, Travis este un vampir de mii de ani, în tot acest timp nu a cunoscut alt sentiment în afară de setea de sânge. Nu s-a confruntat niciodată cu nevoia disperată ca cineva din jurul lui să fie în siguranţă şi cât mai aproape de el. Eu, în altă ordine de idei, deşi au existat mici excepţii, am fost incapabilă să am sentimente puternice, de orice gen, se adaugă şi faptul că mă aşteptam ca după transformare să fiu lipsită de umanitate. În schimb s-a întâmplat opusul, cel care ne-a adus aici.
Mi-e dor de fratele meu adoptiv, Derek, de Justin, Mike, Emily, Ashley, Aaron, Nick, chiar şi Aiden împreună cu beta-ul lui, Mark. În momentul trezirii de după transformare, am fost lovită de un val de amintiri. Ele mi-au arătat adevărul despre cei cinci îngeri decăzuţi. Mike este fratele meu adevărat, ceea ce explică comportamentul nostru apropiat.
Nu m-a recunoscut din cauză că nu ni se permitea să ne petrecem timpul împreună, iar eu apucam să-l privesc de la depărtare numai când mă furişam, însă de fiecare dată sfârşeam grav pedepsită, iar după un timp am încetat să mă furişaz, apoi a fost exilarea mea. Ceilalţi patru au fost moştenitorii celorlalţi conducători. Îmi scutur aproape insesizabil capul, m-am lăsat prea mult purtată de gânduri.
Zâmbesc concentrându-mi întrega atenţie asupra vampirului meu. Îşi întinde leneş braţul, prinzându-mă de mâna întinsă, apoi apare dintr-o dată lângă mine, strângându-mă la pieptul lui. Doar acum îmi dau seama de puterea pe care o are, nici n-am avut ocazia de a-l vedea ridicându-se.
Oftez încântată. Prezenţa lui mă înveseleşte, mă linişteşte. Îmi ridic capul, privindu-l în ochi, iar el se apleacă, fiind nevoit să facă asta din cauza înălţimii de aproape 2 metri, şi mă sărută pe frunte. Mârâie jucăuş, însă vorbele îi sunt cât se poate de serioase:
– Voi fi mai mult decât încântat să-i tin inima în mână şi să-l rup în bucăţi dacă îndrăzneşte să se uite la tine...
Strâmb din nas la el, apoi izbucnesc în râs.Mă întrebam cât o va ţine fără să zică ceva sadic. Ştiu că se referă la Mathias, e enervat ca sunt aproape identici.
- Dramatizezi prea mult, îi zic făcând un pas în spate. Îl prind din nou de mână şi încep să merg spre uriaşa cladire-labirint. Mergem pe holurile interminabile, singurul meu reper fiind aura lui Mathias.
Postura lui Travis devine autoritară. Chipul îi este indescifrabil, dar sunt sigură că mă priveşte cu coada ochiului. Scutur din cap pufnind uşor. Zâmbetul mi se măreşte involuntar când privesc la mâinile noastre, a mea fiind în totalitate acoperită de a sa. Mici şocuri provocate de atingerea corpurilor noastre mi se plimbă prin corp, e atât de bine... legătura noastră ca suflete pereche se întăreşte cu fiecare secundă trecută.
Ajunşi în fată unei uşi închise la culoare, Travis o deschide întrerupând discuţia dintre Mathias şi unul din luptătorii lui. Cel din urmă de ridică rapid, luând o poziţie de atac.
– Te poţi retrage! îi ordonă Mat, iar acesta pare contrariat de poruncă, însă o îndeplineşte.
Travis mă îndrumă spre un fotoliu, apoi mă aşează în poala lui imediat cum se aşează.
– Ce s-a întâmplat? întreb ruşinată observându-i neliniştea.
– Am aflat că a fost un atac, un vârcolac numit Aiden a reuşit să-i învingă pe cei blestemaţi. Marea problemă e că ăsta e doar începutul. Cel aflat în spatele atacurilor s-a hotărât să facă primul pas.
– Atunci ar trebui să fac eu cea de-a doua mişcare...
– Ce? Nici gând! se revoltă cei doi bărbaţi.
Îmi dau ochii peste cap, de parcă nu-mi ajungea unul...
– Nu mă va putea răni cineva, ceea ce voi face nu va da o astfel de posibilitate. Cu siguranţa tatăl meu este vinovat de toate, de aceea îi voi da din propriul tratament: ˝ Dezbină şi cucereşte! ˝
Sufletul meu pereche pare uimit de vorbele mele, însă îşi revine rapid nu înainte de a-mi şopti:
– Avem multe de vorbit...
________________
Acest capitol îi este dedicat minunatei @Lexxy10 pentru grozava copertă oferită cadou.
