Selyna este un Înger Decăzut. Viaţa ei a fost, este şi va fi o adevărată provocare...
Cu un trecut întunecat şi sumbru, o familie adoptivă de Alpha, un Suflet Pereche lipsit de scrupule - un tiran - viitorul pare incert. Alegeri grele vor fi fă...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Capitol needitat:
Selyna povesteşte:
– Nu-ţi permit să faci aşa ceva! Nu voi fi eu acela care te va arunca în gura lupului, îmi strigă Travis în faţă, ţinându-mă lipită de perete.
– Ai terminat cu plângerile? îl sfidez, provocându-l să mârâie animalic şi să izbească cu pumnul în zid, la o mică distanţă de capul meu.
Se îndepartează fumegând de furie şi începe să distrugă camera în care ne aflăm. Rămân nemişcată. Ştiu că nu mă va răni în vreun fel, însă are nevoie să se elibereze. Oftez, în urmă cu aproape 3 ore, după ce-am părăsit biroul lui Mathias, am venit aici, în aşa zisa mea cameră şi i-am povestit despre trecutul meu. I-am spus despre viaţa avută înainte de exilare, despre faptul că nu-mi era permis să-mi văd fratele. I-am descris neştiinţa mamei şi lăcomia acelui monstru de la care a început totul.
Îi simţeam furia acaparându-l, însă am continuat să povestesc nepăsătoare, de parcă nu mă lega nimic de ceea ce ziceam.
Am trecut apoi la explicarea planului meu... ştiu cu siguranţă cine-i responsabil de întâmplările începute cu ceva timp în urmă, însă nu poate fi vorba decât de o singură persoană, mai este cineva implicat... Acei devoratori de suflete, din câte-mi amintesc au fost creaţiile unuia dintre primii îngeri decăzuţi, Belial.
Belial a avut mereu acea sete de putere, obsesia pentru putere fiind şi motivul exilării lui. Spre deosebire de fratele lui, Lucifer, care a fost întotdeauna nemilos şi rău, a creat o noua specie de supranaturali. Lucifer a preferat să-şi construiască propriul imperiu, Infernul.
Planul meu constă în a mă furişa cu ajutorul întunericului în ascunzătoarea devoratorilor pentru a afla ce stă la baza existenţei lor. Deţinând acest secret, voi fi capabilă să-i distrug, apoi, cu armata învinsă, cei aflaţi la putere vor fi obligaţi să facă ei treaba murdară.
– Arată-mi-le! îmi atrage atenţia sufletul meu pereche, eu privindu-l confuză... Ce să-i arăt?
Îmi observă nedumerirea, dar continuă să păstreze tăcerea. Brusc, mă întoarce cu spatele la el şi îmi rupe tricoul, lăsându-mă numai în sutien. Mă obligă să stau nemişcată, simţindu-i corpul cum i se încordează, furia stăpânindu-l din nou. Înghit în sec, aşteptând să răbufnească, însă contrar aşteptărilor, se controlează cu stoicism. Îmi atinge cicatricele, parcă temându-se că m-ar putea răni.
