Selyna este un Înger Decăzut. Viaţa ei a fost, este şi va fi o adevărată provocare...
Cu un trecut întunecat şi sumbru, o familie adoptivă de Alpha, un Suflet Pereche lipsit de scrupule - un tiran - viitorul pare incert. Alegeri grele vor fi fă...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Capitol needitat:
Travis povesteşte:
– Ce dracu! murmură Mathias privind spre locul unde, în urmă cu câteva secunde Selyna stătea întinsă pe piatra rece a altarului.Deşi ne-a spus ce urma să se întâmple, tot am fost luaţi prin surprindere. Sufletul meu pereche este un adevărat mister. Atât eu, cât şi dublura mea avem mii de ani de viaţă în spate, dar niciodată n-am văzut o fiinţă mai plină de surprize decât micuţa mea brunetă. Ea este, de asemenea, primul mânuitor al întunericului, de aceea pot jura că viitorul va fi oricum, numai plictisitor nu.
Nevoia de a-mi proteja Aleasa şi de a o avea aproape este atât de puternică încât trebuie să-mi încordez fiecare muşchi din corp pentru a nu mă mişca din vârful triunchiului imaginar, folosit pentru canalizarea energiei. Posibilitatea de a-mi răni perechea în cazul în care aş pleca din acest loc este de ajuns pentru a-mi înfrâna orice pornire de a o căuta. Nu ştiu unde se află, iar gândul de a o şti în jurul acelor devorator nu mă ajutâ deloc. Sunt obligat să stau degeaba şi asta mă înebuneşte.
Prezenţa bărbatului ce îmi seamănă de parcă ar fi imaginea mea în oglindă nu mă ajută în niciun fel. Îi urmăresc fiecare mişcare, un singur pas greşit şi voi pune capăt existenţei lui neînsemnate. Din mişcarile lui îmi dau seama că-l intimidez sau îl incomodez. Priveşte oriunde, numai la mine nu. Este evident că nu mă suportă, nu-i de acord cu participarea mea la vrajă, poate să-şi bage undeva părerile.
Tentaţia de a-i simţi sângele scurgându-i-se printre degetele mele, de a-i avea inima în mână este uriaşă. Câţiva dintre vampirii apropiaţi de vârsta mea au avut ceva experienţe cu îngerii decăzuţi. Considerau sângele lor un adevărat deliciu. Cred că odată ce Selyna se întoarce, voi verifica spusele lor...
Controlul îmi este pus la încercare şi-n preajma brunetei. Numai fiorul creat de gândul de a o vedea rănită este ca o trezire la realitate. Mathias îşi drege vocea, tuşind fals de câteva ori:
– Oare este în siguranţă? întreabă privindu-mă pentru prima dată. Păstrez tăcerea pentru câteva minute, privindu-l încruntat, însă în cele din urmă:
– M- aş fi aflat aici dacă i s-ar fi întâmplat ceva? cuvintele ies mai mult ca un mârâit, răsunând în încăperea din piatră. Pumnii mi se strâng, spatele mi se arcuieşte, iar corpul îmi e pregătit de atac.
– Uite, colţosule! Accept că Selyna-i Aleasa ta, nu mă interesează ce faceţi, n-am niciun drept să ştiu asemenea detalii, dar asta nu înseamnă că nu voi riposta... Mă ataci? Îţi răspund!
Ameninţarea lui patetică mă face să izbucnesc în hohote de râs. Sunetele false ale râsului încep să fie acoperite de unele asemânătoare cu cele ale unei explozii.
– Nu-mi pot da seama de unde vine! anunţă Mathias impacientat.
– Nu contează. Orice s-ar întâmpla, nu trebuie să te mişti de acolo! îl avertizez înainte de a asculta paşii zgomotoşi de pe holuri. Deodată, porţiuni din tavan cad. Ţipete şi persoane panicate se aud părăsind clădirea, Numai nişte paşi neuniformi se apropie de noi. Uşa biroului lui Mathias este trântită cu putere, iar atenţia amândurora se îndreaptă spre bărbatul acoperit de o mantie neagră.
– Ignaţius? vocea îngerului pare uimită la vederea bărbatului, ca mai apoi să continue: Era împreună cu Selyna când a venit aici, mi se adresează. Aprob cu o mişcare a capului, nedezlipindu-mi ochii de pe necunoscut. Pelerina îl acoperă în totalitate, se mişcă greoi, dar are o voce puternică.
– Sfârşitul e aproape! Sunt singurele cuvinte rostite înainte de a se apropia de triunghiul imaginar. Se opreşte, privindu-mă. Îi fac semn bărbatului să-şi continue mersul.
Se opreşte în mijloc. Flăcări negre izbucnesc în încăpere odată cu vorbele într-o altă limbă ale acestuia. Mathias pare să înţeleagă ceea ce zice, chipul transformându-i-se într-unul melancolic, plin de dor. Încet se formează un fel de ceaţă întunecată. Pe pereţi văzându-se nişte siluete neclare.
Ceaţa şi umbrele se adună în jurul altarului, strângându-se lângă acesta ca un zid. Brusc, se lasă o tăcere tensionată, numai vocea necunoscutului auzindu-se.
Ceaţa se împarte, acoperind siluetele, dându-le un contur pronunţat. Se formează 12 corpuri acoperite de mantii negre. Ignaţius se opreşte, ingenunchiază. Cei 12 îl copiază, dezvăluindu-mi iubita întinsă pe altar.
