Din alta lume

Secretele din spatele unui chip ascuns

Coperta:

Capitol needitat:

Selyna povesteşte: 

               – Ignaţius, îl chem doar cu o şoaptă, continuând să privesc pe fereastră. Câteva ore bune au trecut de la discuţia avută cu Mathias, iar schimbările venirii lui Andor, deşi insesizabile, sunt prezente. Soarele îşi pierde din strălucire, iar norii devin greoi şi-ntunecaţi. Vântul bate cu putere, însă vârcolacii nu sunt afectaţi de schimbările de vreme, căldura corpului lor, de 3 ori mai mare ca a unui om normal ajutându-i.

               – M-ai chemat?  Ignaţius a fost un puternic vrăjitor, legătura lui cu natura făcându-l să simtă mult mai bine schimbările acesteia. Este încordat şi furios, mantia neagră, deşi îi acoperă întreg corpul, nu-i ascunde şi nerăbdarea de a vărsa sângele celui ce l-a adus în starea aceasta.

               În urmă cu 2 decenii, Andor aflând de el, s-a hotărât să ia măsuri. Pe atunci, Ignaţius avea un suflet pereche, doi copii şi un chip. Copiii, nu mai mari de şapte ani, şi Aimee –Aleasa lui– erau comoara sa nepreţuită. 

               Dar totul s-a sfârşit în ziua în care Andor a apărut la uşa  căsuţei în care trăia fericita familie. A ordonat îngerilor ce-l însoţeau să-i captureze familia. Ignaţius s-a luptat cu toate forţele pe care le avea pentru a-i salva.Însă a fost şi el imobilizat. I s-a propus să-şi cedeze puterile în totalitate, ceea ce ar fi însemnat moartea lui, în schimbul eliberării lui Aimee şi a copiilor... o viaţă în schimbul a trei.

               Aimee nu a putut suporta vina ce deja îşi făcea loc în sufletul ei, ştiind prea bine ce răspuns avea să dea şi, cu ajutorul magiei, i-a făcut pe copii să dispară, apoi şi-a luat viaţă. Cu ultimele puteri, i-a cerut lui Ignaţius să nu-l lase pe atacatorul lor să îşi îndeplinească scopul.

               Pierdut în furie  şi-n durere, Ignaţius a pierdut controlul. Era de nestăpânit. Era condus de dorinţa de a  se răzbuna şi de a se reuni cu sufletul lui pereche. Fiind depăşit numeric, era conştient că nu va reuşi să-i învingă, de aceea a luat decizia de a folosi o vrajă interzisă, unde era necesară folosirea magiei negre. Magia neagră a avut întotdeauna un preţ de plătit, întunericul fiind principalul element folosit. Deoarece vraja era extrem de puternică, Ignaţius conştientiza că-şi va pierde propriul suflet, că este sortit morţii. 

               Au fost simţite efectele în toate cele trei lumi: Infernul, Pământul, Paradisul.  

               În acea zi m-am născut. Am murit după câteva minute şi revenit la viaţă datorită întunericului, ca mânuitoare a lui. Aspectul mi s-a schimbat radical. Ochii au devevenit căprui, iar parul brunet. Nu semănam cu niciun membru al familie. Eram puternică. Aripile mi-au apărut cu mult înaintea celorlalți îngeri de vârsta mea. Când am creat fără intenţie un zid de întuneric pentru a mă proteja, am devenit în ochii lor un pericol, un monstru.

               Cât despre Ignaţius, preţul a fost plătit. A ajuns o victimă a Purgatoriului. Acel loc este un adevărat înfern, Lucifer nu are putere acolo, nimeni nu are putere acolo, doar întunericul. Tortura la care sunt supuşi cei ce folosesc întunericul este înfricoşătoare şi durează la nesfârşit. A fost nevoie de numai câteva secunde pentru a-l face pe Ignaţius să-şi regrete alegerea, apoi s-a întâmplat ceva în Purgatoriu...odată cu revenirea mea la viaţă, el s-a trezit pe Pământ, înconjurat de ruinele a ceea ce fusese cândva casa lui. 

               Acea zi a schimbat multe. Ignaţius este nevoit să poarte mantie. Nu ştiu motivul şi nu cred că-l voi afla... Andor n-a scăpat teafăr, şi-a pierdut o mare parte din putere, iar asta l-a făcut şi mai însetat după ea. 

               – Selyna? intervine el.

               – Da, Ignaţius, e rândul tău să intri în joc. În curând vei putea să-ţi duci răzbunarea până la capăt...

Sper că v-a plăcut acest capitol:)

Îmi cer scuze pentru greşelile din capitol, mai ales pentru lipsa lui ''e'' , tastatura îmi dă dureri de cap, cu toate că-i noua :(((

Pupici :* :* :*