Din alta lume

Condamnarea lui Andor

Copertă:

Capitol needitat:

Selyna povesteşte:

                 — Travis! şoptesc lăsându-mă moale în braţele sufletului meu pereche. Nu spune nimic, dar braţele sale se strâng şi mai puternic în jurul meu. Mă sărută pe gât, eu lăsându-mă învăluită de mirosul lui specific. 

                 Zâmbesc, bucurându-mă de liniştea pe care o simt în interiorul fiinţei mele. După atâţia ani în sfârşit am reuşit să scap de povara ce-mi apăsa pe umeri. Trecutul a devenit ceea ce ar fi trebuit să fie de la început—trecut.

                 Andor va plăti pentru faptele lui iar cu timpul va fi dat uitării. Îmi aşez mâinile peste ale lui Trav apoi mă întorc cu faţa spre el. Îi admir chipul ce îmi e atât de drag. Îi cuprind obrazul în palmă şi mă ridic pe vârfuri pentru a-l săruta. Momentul în care buzele ni se unesc mă face să uit unde mă aflu şi cine este prin jur. 

                 Sunt prima care se retrage, respirând sacadat din cauza lipsei de aer. Îl privesc cu atenţie, neputând să nu fiu geloasă pe stăpânirea şi calmul de care dă dovadă. Gândul mă face să mă încrunt, ca mai apoi să îmi dau ochi peste cap amuzată. 

                 " De parcă m-aş putea compara cu o asemenea antichitate..." Râsul lui îmi întrerupe şirul gândurilor: 

                  — Serios, iubito? Antichitate?! se încruntă amuzat. Scutură din cap exasperat şi mă trage mai aproape de el. 

                  — Nu sunt eu cea care are mii de ani în spate. Dar trebuie să recunosc încă o dată că te ţii bine pentru cineva de vârsta ta. Mijeşte ochii, se apleacă, şoptindu-mi la ureche ameninţător: 

                  — Îţi arăt eu ce poate această antichitate! mârâie seducător făcându-mă să tremur de plăcere. Vei implora să mă opresc, dar îţi voi ignora fiecare cuvânt. Îţi voi da impresia că eşti ridicată şi purtată de un val uriaş, iar căderea va fi atât de intensă încât nu vei putea nici măcar să mai vorbeşti...

                  Privirea îi este plină de promisiuni tăcute. Mă cutremur. Închid ochii şi îmi sprijin fruntea de pieptul lui. Ce simt în această clipă nu se compară cu nimic din ce am trăit până acum. Vreau să îi arunc o replică sarcastică însă sunt luată prin surprindere de cineva care mă smulge din braţele vampirului meu, apoi mă trage într-o îmbrăţişare sufocantă. 

                 — Mi-a fost foarte de dor de tine, surioară! vocea lui Derek mă umple de fericire. 

                  — Şi mie frăţioare! recunosc privindu-l. Îi zâmbesc în timp ce mă depărtez puţin de el, numai pentru a fi întâmpinată de un Justin entuziasmat. Îl salut, întorcându-mă lângă îmbufnatul meu iubit, care îmi cuprinde talia cu braţele. Derek şi Justin suspină surprinşi din la vederea comportamentului posesiv, curiozitatea şi confuzia fiind uşor de citit pe feţele lor. 

                   — Voi nu vă uraţi? întreabă Beta-ul încă şocat. 

                   — Neah! Am trecut peste, le răspund distrasă din cauza lui Trav care a devenit dintr-o dată foarte jucăuş. Nu le acordă atenţie începând să mă sărute pe gât, uneori lăsându-şi colţii să îmi zgârie pielea, dar fără a-mi provova vreo rană. Mârâie încet şi provocator. "Nemernicul! O face intenţionat! " 

                   Cineva îşi drege vocea făcându-ne să ne oprim. Ignaţius!

                   — Am luat o hotărâre. M-am gândit că ai vrea să participi, până la urmă am ajuns aici datorită ţie. Aprob făcându-i semn să o ia înainte. Travis mă eliberează oftând. Pornim toţi 4 după Ignaţius. Derek şi Justin sunt cuprinşi de ură imediat ce-l zăresc pe bărbatul înlănţuit şi torturat ce se observă pe măsură ce ne apropiem. 

                   Ne oprim la câţiva metri de Andor alăturându-ne cercului format de vârcolacii şi decăzuţii ce privesc satisfăcuţi cum este pedepsit pentru toate faptele lui. Ignaţius se apropie calm de el. Îl apucă de păr, ridicându-i capul. Începe să râdă batjocoritor. 

                   — E uimitor cum s-au inversat rolurile. Andor îi aruncă o privire plină de venin, neputând să vorbească din cauza materialului ce îi este legat la gură. 

                   —   Am decis să te las în viaţă... Mulţimea şuşoteşte arătându-şi nemulţumirea. Le ordon tuturor să tacă ştiind că încă nu s-a terminat. 

                    — Dar îţi voi lua tot ce ai mai preţios. Doar gândeşte-te, ai facut atât de multe pentru a obţine putere, iar acum eşti pe cale să o pierzi. Andor începe să se zbată neavând însă prea mare succes. Cineva îi dă jos materialul de la gură. 

                    — Nu eşti capabil de aşa ceva, aruncă cuvintele printre dinţi încercând din nou să se elibereze. 

                    — El nu, însă eu mă pot asigura că va reuşi, îi rânjesc fiind satisfăcută de privirea lui panicată aprob către vrajitor, acesta aşezându-şi mâna pe pieptul lui. Începe să rostească cu o voce impunătoare un blestem, ţipetele şi protestele înlănţuitului auzindu-se din ce în ce mai strident. Aerul capătă o încărcătură sinistră. Pământul se cutremură, corpul lui Andor cade epuizat iar timpul parcă se opreşte pe loc. Încep să mă apropii de el, analizându-l cu superioritate.

                    — Pentru tot restul vieţii vei trăi ca o fiinţa umană. Eşti condamnat să trăieşti printre oameni fără să mai poţi avea vreodată legătură cu lumea noastră.  

_______________________

Bună! Ce mai faceţi? Am reuşit să postez ceva mai repede, însă este numai jumătate din ceea ce aveam de gând să scriu. Nu voi putea intra pe wattpad cel puţin 3 săptămâni, din nefericire ( la bunici nu am internet)

Următorul capitol va fi epilogul :(((

Dar până atunci, vă doresc distracţie plăcută :* :* :*

P.S Îţi mulţumesc GabrielaOasca pentru că ai avut răbdarea de a mă ajuta la scrierea capitolului, n-aş fi reuşit să postez curând fără ajutorul tău la ce tastatură am...