Din alta lume

In ce m-am bagat?

Inconjurata de intuneric, stau intinsa pe... hmmm... pamant? Nu stiu, dar nici nu conteaza, acum doar incerc sa asimilez ultimele noutati. Privind in urma, viata mea pare ca un film prost facut. In primul rand am fost mintita ca trebuie sa ma antrenez impreuna cu Derek si Alpha-ul Suprem, cand in realitate urma sa asist la unirea a doua specii dusmane de mii de ani. Am fost atacata de o creatura ce practic dorea sa-mi devoreze sufletul. Am fost gasita in padure de 5 ingeri decazuti dupa ce am lesinat. Am avut un mic razboi cu unul din ei, mi-am pierdut controlul pentru scurt timp si le-am dezvaluit puterile mele.

Din dorinta de a-mi vedea fratele, am ajuns fata in fata cu sufletul meu pereche.

Am gasit sprijin din partea ingerului decazut ce mi-a fost pentru scurta vreme dusman. A trebuit sa fac fata urii in continua crestere pentru alesul meu, el avand aceeasi parere si sentimente, apoi, lasand in urma faptul ca l-a omorat pe Mike, iar eu am fost nevoita sa-l readuc la viata, mai sunt si abligata sa-i port ''marcajul'' pentru toata viata. Oh! de parca nu-mi ajungea sa-l am ca ales, trebuie sa ma obisnuiesc cu faptul ca mi-a fost rapita sansa de a alege ce se va intampla cu noi.

Cand ma gandesc mai bine la iesirea mea de sub control, ajung la decizia ca tot ce s-a petrecut a fost in folosul meu. Nu sunt sigura ca as fi reusit sa tin secret in continuare ca pot controla unul din cele 6 elemente. O decizie pripita si, probabil riscanta incolteste in mintea mea. De acum voi actiona pe cont propriu si voi incepe cu vanatorii. Inchid ochii si incerc sa-mi imaginez locul unde vreau sa fiu. Mii de intepaturi imi acapareaza corpul, facandu-ma pentru o clipa sa ma panichez. Zambesc cand ma gasesc inconjurata de copaci, undeva, prin dreapta mea se aude sunetul produs de un mic rau. Cate amintiri placute am aici, pe teritoriul parintilor mei adoptivi. Inca nu ma ridic, prefer sa profit de liniste. Insa, cum clipele frumoase nu dureaza mult, oftez si ma ridic de pe iarba verde, indreptandu-ma spre casele haitei.

Niste pasi rapizi imi atrag atentia, fiind inconjurata de vreo 5 varcolaci. Maraie amenintator, dar nu le ia mult pana sa ma recunoasca. Se pierd printre copacii uriasi, auzindu-se oasele lor cum se sfarama si se rearanjeaza in structura umana. Intotdeauna mi-a placut sa privesc transformarea, este pur si simplu uimitoare, dar si dureroasa. Intregul corp se modifica, insa rezultatul merita tot chinul. Nu e priveliste mai frumoasa decat sa vezi cum la final se inalta semet un lup imens, cu gheare si dinti mortali.

Cand eram mai mica eram geloasa pe cei din haita, imi doream sa fiu ca ei. Chiar si cu ultimele evenimente, acum, daca as avea posibilitatea de a schimba ceva, n-as face-o. Am trecut prin multe si probabil nu acesta este sfarsitul, dar lasand totul in urma si fugind ar fi doar dovada de lasitate, iar eu nu sunt o fricoasa.

Redevin atenta la persoanele din fata mea, ii salut cu un semn usor al capului, mergand mai departe. Cu pasi lenti ma indrept spre vila familiei. Cateva persoane se opresc din activitatea lor, privindu-ma curioase. Cred ca se intreaba de ce am venit, cu totii stiau ca ar fi trebuit sa am parte de antrenamente impreuna cu Derek si Aiden.

Nu le dau importanta si devin mai grabita. Bucuria mi se arata pe chip cand fiintele care mi-au fost parinti atata timp deschid usa cu rapiditate si alearga spre mine. In scurt timp fiind trasa intr-o imbratisare uriasa. Gestul meu de a le raspunde la afectiune ii uimeste putin deoarece inainte ma feream sa-mi arat sentimentele cand eram inconjurata de o multime.

Prima ce banuieste ca ceva nu-i in regula este mama. Imi studiaza chipul, ochii marindu-se socati la vederea semnului lasat de Travis. Mana dreapta i se duce in dreptul gurii, oprind un mic tipat. Alertat de comportament, tata ii urmareste privirea. Se incrunta, bratele incordandu-i-se.

-Cred ca ai niste explicatii de dat, domnisoara...

Replica lui ma face sa-mi acopar gatul cu ajutorul parului: