O viață de criminal

Capitolul 37: Cioara, pe locul 1

Tuturor le era frica, mai putin lui Jeff, care statea si se uita plictisit la noi cum urlam ca nebunele prin cabana lui . El, furios zise:

-Taceti ca asa o sa atrageti foarte usor politistii!

Atunci, ne-am pus toate mainile la gurile celorlalte. Auzeam pasi. Ne-am prabusit toate in genunchi, curgandu-ne lacrimi de la adrenalina. Ma uit spre Jeff. El nu avea nici o treaba. Se uita razand la noi care ne dadeam silinta sa nu tipam. Eu il intreb soptind pe Jeff:

-Cum poti sa stai linistit cand politistii sunt prin apropiere si mai ales, tu esti tinta lor?

-Atata timp cat ma gandesc la cioara prajita, ma simt protejat. Mai faci unul? Dar nu vreau sa mi-l furati! Este al meu!

-Bine,bine pofticiosule, dar totusi eu l-am facut. Si daca tot vrei o cioara prajita, adu-mi una! Dar, in ori ce caz, nu acum.

-De ce nu? Politistii aia nu par periculosi cu mitraliera lor.

-Ee nu. Vrei doar sa ma atragi!

-Asa e, dar nu pe tine, ci pe cioara.

Acum m-a facut invidioasa. Iti arat eu, cioaro! Am simtit acum.. parca o sageata in inima.. Jeff, cu o cioara? Nu prea cred. Insa cand ma uit la Jeff, el se uita dupa o cioara care zbura in stol cu alte ciori. Eu ma incrunt spre el si trag jaluzeaua dupa care ma asez langa el, la geam. Acum nu trebuie decat sa-i atrag atentia.

-Si.. ce faci?

-Oare ce fac? zice el amuzat.

-Pai.. stai langa mine.

-Asa e.Ai avut dreptate.

Imi vine sa-l trag de par. Ma face invidioasa. Pun botul pe labe si ma gandesc la ce sa-i zic. Deodata, mi-a venit o idee.

-Ce este frumos la cioara aia? Dar la mine?

Sper ca o sa raspunda ce as vrea eu sa raspunda. Insa, ghinion:

-Pai, la cioara imi place carnea. Iar la tine... hmmm.. nimic.

-CE?!

Bine. Acum a mers prea departe. Il imping de pe canapea si ma intind toata pe el. Nu mai are unde.sa se aseze. El ma impinge un pic si se aseaza langa mine. Ma intorc cu spatele la el. Chiar tine mai mult la cioara aia?