O viață de criminal

Capitolul 11 : Lupta

Din perspectiva Mariei

Mă trezesc cu Jeff punând cuțitul la gât Elenei. Mă ridic încet şi mă duc pe la spatele său. Îi dau un pumn lui Jeff şi acesta cade la pământ. Elena se ridică imediat din patul ei. Se uită încruntată spre Jeff. Apoi ea mă întreabă:

-Ce facem cu carnea asta?

-Păi, e mai bine să il dăm afară, pe uşă. zic eu chicotind.

-Nu. Nu facem asta . Îl dăm pe geam.

Şi începe să îl ia de mâini şi de picioare. Aceasta îi dă drumul râzand. Ea îmi zice:

-Păcat că suntem la etajul unu.

Din perspectiva Elenei:

Sunt mândră că am o soră şi o verişoară atât de bune.

Mă rog... mă îndrept spre baie . Mă spăl pe față. Pe dinți, nu, nu mai are rost. Dinții mei sunt deja albi şi curați .

Şi încep cu îmbrăcamințile. Îmi las părul pe spate şi îmi iau un tricou negru cu colțuri pe care scrie cu verde: Im the Killer şi nişte iegări tot negri doar că scurți. Ca să nu-mi fie frig, am luat nişte ciorapi până la genunchi de culoare gri şi negri dungați. Îm final, îmi iau nişte cizme negre şi o geacă neagră. O să-mi încerc norocul a doua oară cu Jeff.  M-am dus iar prin acea pădure. Am dat spate în spate cu Jeff. Acesta a sărit pe mine şi mi-a pus cuțitul la gât. Eu scot repede cuțitul meu şi il pun şi eu la gât. Stătea cu mâna stângă pe pământ, chiar în fața urechii mele şi cu cealaltă cu cuțitul la gâtul meu. I-am zis râzând:

-Nu-mi apăsa pe gât. Şi eu o să fac acelaşi lucru.

Şi apăsam cuțitul pe gâtul lui alb.

Deodată, vin 3 oameni. Jeff se ridică şi fuge. Cei trei oameni erau chiar... erau chiar..... duşmanii mei de moarte. Den, Sara şi Violeta. Aceştia vin cu o funie şi îmi zic:

-Măi, măi. Uite-o pe Messi. Zic ei râzând.

-Pentru ce ați venit aici? zic eu zâmbind. Să va spânzurați?

-Nu, ciudat-o. îmi spune Violeta. cea care era invidioasă pe mine. Să te spânzurăm pe tine. zice ea .

-Păi, se pare că visați mult. Clipele voastre de fericire s-au dus. E timpul să vă opresc din visat şi să dormiți, visând moartea voastră.

Şi am început să îi omor pe fiecare cu câte-un cuțit în piept. Apoi, m-am semnat pe obrazul lor scrijelit cu cuțitul cu câte-un H înconjurat, de la Hellen the Killer. M-am simțit uşurată. Parcă liberă. Acum, ştiu cum se simte Jeff, când omoară.

Chiar atunci, Jeff mă ia de umeri şi îmi zice:

-Tu chiar te gândeşti să devii ca mine?zice el zguduindu-mă de umeri.

-Lasă-mă în pace! Probleme? Esti cumva invidios pe noul Killer? zic eu cu mâinile pe umărul lui.

-Să zicem. zise el trăgându-mă mai aproape.

Eu, îi zâmbeam. Şi el la fel. Acesta mi-a zis:

- După cum ştii, frumoaso, zise el punandu-şi mâna pe bărbia mea, ai să mori. Şi spunând acestea, încercă să mă înjunghie, dar eu m-am ales doar cu o zgârietură pe umăr. M-am dat un pas înapoi. Dar, deodată, Maria a sărit pe spatele lui şi l-a dat jos pe spate. Ea îi trăgea pumni consecutivi. Jeff a împins-o şi s-a ridicat în picioare. A zgâriat-o cu cuțitul lui infect . Dar ea i-a tras un pumn şi mai tare. Acesta a căzut din nou la pământ. Ea m-a luat şi am plecat de acolo.