O viață de criminal

Capitolul 19: In spital

In sfarsit, urmatoarea zi este sfanta zi de sambata. Dis-de dimineata, ma pun in fata calculatoruluii si incep sa ma joc. Cand era jocul mai interesant, a aparut o fata cu sange pe fata. Am tresarit, apoi am cazut cu tot cu scaun tipand nebuneste. Mama a venit degraba si mi-a zis:

-Ce ai patit!?

Eu  nu fac nimic decat sa privesc inspaimantata spre calculator. Era inca fata aia acolo. Mama intoarse capul spre calculator si vazuse chipul acela inspaimantator. A pus mana pe butonul de inchidere de la calculator si l-a inchis. Ea m-a intrebat:

-Ce vrei sa mananci?

-Umm..nu stiu. Poate mai incolo.

ea nu zise nimic, doar  dat din cap si s-a dus. Maria a venit si m-a intrebat:

-Te simti bine?

-Da. De ce? zic eu curioasa.

-Pai... te-ai speriat..

Si atunci, a venit si Roxana. M-a intrebat acelasi lucru, ca Maria. Eu i-am raspuns:

-Nu era decat o fata foarte scary, ok? zic eu tragand cu ochiul la calculatorul inchis.

-Pai bine. zice Maria scarpinandu-se la ceafa.

-Ne ducem afara? E frumos si ninge. zice Roxana zambind.

Eu ii raspund:

-Nu, nu nu. Nu e timpul. Jeff a zis ca o sa incerce sa ma omoare. Pe voi sau pe mine. Nu vreau sa va pierd fie nici pe lumea asta, nici pe lumea cealalta. Deci, mai bine stam in casa.

-Si ce facem in casa? zice Maria punand cotul pe masa.

-Nu stiu. Pe mine ma intrebi? zice Roxana dand ochii peste cap.Ma cam plictisesc.

-Ok, ok. zic eu renuntand la ideea mea. O sa iesim afara.

Si toate 3 ne-am luat gegile si am plecat afara. Dar, inainte de asta, trebuia sa verific cutitul. Da, era la locul lui. In acel buzunar.

Cand am iesit afara am deschis usa si s-a ivit o persoana . M-am speriat. Cand colo, era Jeff. Acesta imi spune razand de sperietura mea:

-Buna dimineata. Ti-au pregatit prajiturile? zice Jeff razand si mai tare.

-Da, mi-ai placut.

-Esti pregatita sa te duci pe lumea cealalta? zice Jeff indreptand cutitul spre mine.

-Sunt pregatita sa ma bat cu tine, dar nu o sa ma duc in lumea celalta.

Jeff ma ia de umar si ma tranteste jos, pe zapada rece .

-O sa mori.

zicand acestea, in viteza, a aruncat cutitul in mine. Dar, m-am ales doar cu o zgarietura mica. Bine, chiar foarte mare. Roxana si cu Maria m-au luat de jos . M-am uitat la rana. Imi sangera si ma durea foarte tare. Vroind sa ma razbun, l-am zgariat si eu cu cutitul pe mana. Acesa s-a repezit la mine, isi pregatea cutitul si, apoi, incet, am inchis ochii . Vedeam cat de cat ca Roxana si Maria se agitau. Maria i-a tras un picior in spate lui Jeff, iar Roxana l-a tinut la pamant, pana acesta a reusit sa scape si a fugit. Maria imi zicea:

-Elena! Esti bine? Elena!

si se auzea ultima silaba in ecou. M-am trezit intr-un pat alb . Ma simteam tare ametita. Auzeam plansete. Cand m-am dezvelit de plapuma, eram pansata in locul unde Jeff m-a..... injunghiat? Ma simteam slabita. Foarte slabita. La un moment dat, au dat buzna Maria si cu Roxana fara permisul medicilor. Maria si cu Roxana mi-au zis:

-Esti bine!? Traiesti!?

eu le-am raspuns zambind:

-Traiesc, datorita voua.

-Nu. Noi am fost de vina . zice Maria printre lacrimi. 

-Trebuia sa nu iesim afara. zicea Roxana plangand si ea. Oare ne poti ierta vreodata?

-Va iert, nu as putea trai fara voi. 

Si asa, m-am ridicat din patul alb. Maria si cu Roxana m-au sprijinit de ele. Incepeam sa merg mai bine, pana cand, nu mi-a mai trebuit ajutor. La usa, statea mama cu ochii plini de lacrimi. Ea ma imbratiseaza si imi zice:

-Doamne, ce bucurie mi-a fost data sa te am pe tine si Maria! Fara voi, nu as rezista niciun minut!

Dupa care, ne imbarcam in masina lui mama cea rosie, apoi pornim spre casa. Ma trantesc pe pat obosita, gandindu-ma cum sa ma razbun pe Jeff. In cel mai rau mod.