O viață de criminal

Capitolul 27: Viata in padure

Ma uitam ciudat la Jeff . Mereu trebuie sa rada cand ii dau o palma sau il lovesc. Ori il gadila, ori il doare? 

Incepe sa mi se faca frig. Incep sa tremur ca varga. Ma uit in spate, la Maria si la Roxana. Si ele tremurau. Deodata, un vant aspru ne facu sa ne fie si mai frig. Apoi, a inceput sa ninga. Eu am inceput sa zic :

-Ce naiba ai cu mine, viata cruda?

Jeff se opri. Imi zice:

-Ti-e frig?

-Umpic... bine, poate mai mult.

-Mda. Si mie mi-e cam frig. Sa ne incalzim cumva..

-Dar cum? intreba Maria.

Se lasa o liniste apasatoare. Doar scartaitul de zapada de sub picioarele noastre se mai auzea. Deodata, Roxana scoate singurul ei chibrit din buzunar. 

-Uau! De unde il ai? zic eu entuziasmata. Avem o sansa sa nu murim de frig!

-Uite ca.. nu ne incalzim cu un chibrit. 

-De ce nu? zice Jeff. Uite:

si lua o gramajoara de lemne apoi le pune in fata Roxanei.

-Este bine? zice el punandu-si mainile in buzunar.

-Nu. Mai trebuiesc lemne. zice Roxana.

-Bine, bine. Uite cum facem. zice Maria hotarata. Eu cu Roxana intr-o parte iar Elena cu tine, Jeff, in cealalta parte. 

-Mie imi convine sa stau cu Killer. Tie?

-Da, cat de cat. 

-Pai hai! 

Si zicand acestea, ne-am despartit fiecare pe drumul lui.

Eu adunam betele de pe jos. Deodata, am apucat ceva negru, crezand ca este carbune. Dar, in schimb, era o haina a unei victime 

-Ce naiba..?! zic eu sarind in sus.

-O victima de a mea..

-Eram sigura. 

Si mergem mai departe adunand bete sau crengi. Dupa o ora, toti ne vedem la gramajoara mica de lemne. Punem  lemn cu lemn peste cealalta gramajoara . Acum este de ajuns. Roxana isi aprinde chibritul. Inchide ochii si zice:

-Sa fie cu noroc.

Si da foc la lemne. Stam inghesuiti cat mai aproape de flacari. Priveam jocul lor si parca am vrea sa intram si noi in hora acelor flacari jucause. Focul ne facea pofta de friptura de porc rumenita. Jeff se duce mai in adancul padurii si zice de la indepartare:

-Vin imediat. Ma duc sa aduc ceva de mancare!

-Stai! Stai! Vin si eu! zic alergand dupa el.

-Nu, nu Killer, nu veni!

-De ce?

-Ca sa nu te murdaresti de sange, sau sa nu te zgarii!

-De cand ai tu grija mea? 

Si il ating pe umar. El imi zice in soapta:

-Nici o vorba! Vad un iepure ..

Incet, incet, s-a apropiat si... Zbang! L-a prins, l-a omorat si s-a intors inapoi la foc. El a zis:

-Am prins-o!

Maria se uita spre el. Roxana zice:

-Sigur nu e carne de om, nu?

-Ohoho, nu.

Si mi-o da mie in brate de parca eu as fi bucatareasa. M-am incruntat si l-am inpins cu cotul usor. I-am pasat carnea lui Maria. Ea a asamblat trei bete una peste alta care stateau fixe. Baga batul in mijloc in carne, si il puse pe foc. Dupa o ora, carnea s-a prajit. Iau cutitul meu bine spalat si incep sa tai feliute pentru toti. Noi, infulecam carnea ca niste salbatici .