O viață de criminal

Capitolul 68: Criminale

-Dar, totusi... continua Maria frecandu-si ambele brate, Elena tine mult la el .

-Treaba ei. continua Herror nepasator . Nu eu am pus-o sa se imprieteneasca cu un criminal.

-Aha ... pai, eu ma duc sa ma culc. Pardon, este deabea 7:32 . M-am zapacit. Deci, acum trebuie sa ma duc sa o linistesc pe Elena. zise Maria urcand scarile.

Herror rase cu pofta . ,,Daca mai ai cum s-o linistesti....'' zise el printre rastete .

* * *

Maria urca scarile grabita si batu in usa:

-Elena, pot intra ?

Dar nu raspunse .

-Elena..? Elena..... ELENA! ..... Elena, raspunde.... Elena..... !

-Da, bine. Intra .

~Din perspectiva Mariei~

Elena parea destul de linistita. Era intinsa pe pat si citea o carte.

-Este totul in regula? intreb eu .

-Da, este deocamdata. zise Elena ascunzandu-si capul cu cartea.

-Deocamdata? Ce citesti?

-Trebuie sa stii neaparat?

-Da-mi cartea. spun eu smulgandui-o din maini.

-Ce?... Cum sa te razbuni pe oameni? Serios, Elena?

-Este tot ce ma poate linisti . zise ea aruncandu-si cutitul in perete. Mai bine ies in foisorul din fata .

-Ok ... de ce? intreb eu curioasa .

-Doamne, ca sa citesc la aer. Imi improspatez plamanii cu aer si in acelasi timp citesc. Sper ca nu ma vei spiona in timp ce citesc.

* * *

Dupa cateva ore bune de asteptat, am vrut sa fac si eu o plimbare. Cand colo, am vazut-o pe Elena mutiland un om . Mai degraba un tigan.

-Elena!? Ce faci?!

Ea lasa cutitul jos si se indreapta spre mine cu capul in jos sufland intr-o suvita de par lasata in fata ochilor . Dadu ochii peste cap si zise:

-Incerc sa-mi potolesc furia. Tu?

-Doamne, nu pot sa cred! M-ai dezamagit, Elena!

-De ce? intreaba ea.

-Pentru ca o faci fara mine .

Ea incepe sa zambeasca si vanam oameni mutilandu-i amandoua .