O viață de criminal

Capitolul 61: O galeata de minciuni

Dimineata, ma trezesc devreme, cam pe la 7:10 . 

-Buna dimineata all . zic eu schitand un zambet . 

-Neata. imi raspunde Jeff somnoros. Ce te adue pe aihi?

-In ce limba vorbesti? spun eu.

-Cum dica in ce limb vorbesc?

Dupa doua minute, Jeff zise:

-Ah, scuze. Nu am dormit prea bine aseara si nu ma simt prea odihnit.

-Eh, cui ii pasa. zic eu. 

Sunt nepasatoare. Incerc sa fiu ca el si sa fie el suparat acum. Dar, in zadar tot incerc. El mai mult casca si-mi zambeste. 

-Nu mai bine faci ceva de mancare?

-Bine.

Dupa masa de dimineata, hotarasc sa ma duc intr-o vizita la prietenele mele.

-Hei, hei, unde te duci?

-Oare? zic eu. La prietenele mele, normal.

-Aam... eu zic sa nu te duci. Sunt... aam... in Bucuresti la spital.

-Vai de mine! Sa le dau un telefon!

-Nu este nevoie, crede-ma

-De ce?

-Pentru ca... 

Jeff ramasese fara cuvinte. Nu stia ce sa-mi mai spuna. Deodata, ii plesni o idee.

-Pentru ca dorm si doctorii le-au luat telefonul.

-De ce le-au luat telefonul? zic eu din ce in ce mai curioasa.

-Ca sa.... CA SA NU LE TREZESTI TU,BINE?! 

-Da, bine fie... Dar telefon la parintii lor pot?

-Nu, ca si ei sunt bolnavi si sunt in spital.

-De unde stii tu toate astea? zic eu.

-Pentru ca am fost de fata .

-Hmm...